x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Puiu Călinescu a murit într-o casă cu podeaua strâmbă

0
Autor: Florin Condurateanu 03 Oct 2016 - 07:10
Puiu Călinescu a murit într-o casă cu podeaua strâmbă
Vezi galeria foto


Chiar şi renumitele case de filme din America şi-ar fi dorit în distribuţie un trio genial precum cel românesc: Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Jean Constantin. Campioni ai hazului, teribili proprietari de farmec, inventatori de replici şi de situaţii imprevizibile închinate Măriei Sale Râsul. Umblă vorba că actorii de comedie sunt în realitate nişte oameni trişti.

Puiu Călinescu reprezintă o erată la această zicere, el este o fabrică nonstop de umor. Îl însoţeam pe maestrul Puiu spre redacţia Jurnalului Naţional, unde filmam cu el emisiunea “Vedete în papuci” şi unde îi luam şi un interviu pentru ziar. Pe lângă noi, pe trotuar, trece o bătrânică, Puiu Călinescu îi zâmbeşte necunoscutei şi îi spune: “Gică Petrescu e mort!”. Începe să plângă pensionara, se jeleşte: “Gică era preferatul meu şi acum e mort”.

Puiu Călinescu izbucneşte în râs: “Ce-ai înţeles, mamaie, Gică Petrescu e mort după bani!”. Îi pregătisem maestrului Puiu o surpriză, aruncasem pe o pânză de pictură vopsele de ouă, acuarele, cerneală într-un talmeş-balmeş de nedescris, o “ciulama” fără niciun rost. “Vă ştiu un subtil cunoscător de pictură şi vă dăruim acest tablou abstracţionist de Picasso”. Cu aşa-zisa pictură în mână, Puiu Călinescu începe un extraordinar recital de mimică, de inventivitate. Învârte pânza mâzgălită, se miră care e susul, care e josul, admiră tabloul pe dungă, nu-i dă de cap şi purcede să privească saşiu, pasămite cu ochii cruciş va reuşi să înţeleagă semnificaţia picturii avangardiste.

Îi caută titlul operei “de artă” şi încearcă denumiri zănatice pentru tabloul-farsă, “Îţi bate Fiscul la uşă” sau “Te-am văzut printre morminte”. Fantastic show de improvizaţie, de mimică, de replici. Dacă Puiu Călinescu s-ar fi născut în America, le-ar fi ţinut lecţii lui Jery Lewis şi Mr. Bean. Aşa, Puiu a murit sărac, într-o casă cu duşumeaua strâmbă de bătrâneţe şi cu un motan adormit pe genunchii maestrului.

Puiu Călinescu a cules ropote de aplauze zeci de ani pe scena revistei, a excelat în filme ca BD, a evoluat în cinematografele anilor 40 în pauzele de înlocuire a rolelor de film. Ultima mea discuţie cu Puiu Călinescu s-a încheiat cu o glumă, a improvizat maestrul: “A venit la mine o namilă de bărbat, s-a recomandat Gogu Fluture şi eu am scăpat şapte cuvinte, vai de floarea pe care te aşezi, măi Fluture!”.  Florin Condurăţeanu

Citeşte mai multe despre:   puiu calinescu,   dem radulescu,   jean constantin,   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de