Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Gata. S-a întâmplat și marele derby. Meciul Steaua – Dinamo este deja arhivat. Și n-avem decât să constatăm că prestația cramponaților, deși meritorie, nu forțează calificative de excepție. Abonamentul fotbalului la mediocritate reprezintă o realitate în care superlativele nu au ce căuta. Ele, superlativele, sunt confiscate autoritar netrebnicii care s-au împroprietărit cu fel de fel de responsabilități într-un fotbal pe care îl folosesc doar ca loc al deversării jegoase.
Meciul Steaua – Dinamo, eveniment care în trecut aducea fotbal mult și vorbă puțină, a fost precedat, de această dată, de un jet propagandistic mizerabil. Fudulii Stelei sunt cei care au luat prim-planul în acest sens. S-au dat în stambă cu mult aplomb, n-au tras apa după ce au produs și au rămas acum cu farfuriile pline. C-așa-i în viață. C-așa-i prin haznalele de fundul curții.
Rezultatul meciului Steaua – Dinamo a fost unul surprinzător în raport cu premisele care aduceau la start cele două echipe. Dar realitatea jocului a ignorat total argumentarea ipotetică. Dacă, înaintea faptelor, pronosticarea unei egalități părea pur și simplu o obrăznicie, după meci egalitatea pare să-i dezavantajeze pe dinamoviști. Fiindcă Dinamo a ratat șansa unei victorii de senzație. Steaua, în schimb, n-a ratat nimic. Steaua pare echipa care își împlinește metodic autodistrugerea. O autodistrugere la care hărnicesc sublim neprețuiții săi conducători.
Laurențiu Reghekampf a fost cocoțat de Gigi Becali pe spinarea unu trăpaș de bună apreciere și bine furajat. Dacă ar fi stat cuminte în șa, jokeul nostru putea să belferească mult și bine la Steaua. Dar, n-a fost să fie. Reghe, derutat deseori de imbolduri familiare sau manageriale, își folosește prostește pintenii și obține rezultate de mârțoagă chiar dacă stă pe un cal de curse. Mă tem că Reghekampf nici nu prea pricepe ce i se întâmplă. Fiindcă, altfel, nu-mi pot explica cum a putut el să declare, înaintea meciului de sâmbătă, că Dinamo nu reprezintă nimic la ora actuală. Păi, prin această remarcă, el nu a făcut decât să stimuleze ”nimicul”. Iar, pe de altă parte, când echipa ta este și mai nimic decât ”nimicul”, tu, mare antrenor, nu poți fi decât suma acestor nimicuri.
Dacă nu poate decodifica această logică elementară, Reghekampf poate apela la sprijinul lui Mihai Stoica. Ăla precis pricepe. Dar mă tem că nici Siderurgicul nu va dori să aprindă lumina. Fiindcă nu-i convine. Fiindcă și Mihai Stoica trăiește mai bine lângă colaboratori persecutați de întuneric.
