Meditatorul imobiliar al Sibiului semnează din nou condica de prezență a președinției. După un sezon estival bine găzduit în timp și petrecere, Iohannis a catadicsit să-și reia atribuțiile salariale. Și omul a lovit în program cu ce are el mai tare. A dat cu capul. A dat cu discursul în populație pe la Academia Română, a pretins că-și verifică timpanul pe la Festivalul George Enescu și a empatizant, ca fizicant ce se află, cu marginalizații din cercetare.
Prezența lui Iohannis la Academie n-ar fi deranjat pe nimeni dacă am fi avut de-a face doar cu un film mut. Dar n-a fost să fie așa. Cei doi președinți ai ceremonialului și-au făcut-o reciproc. Președintele Academiei, domnul Ionel Valentin Vlad, și-a amintit la un moment dat cum se numește președintele României. Atunci l-a invitat pe acesta spre tacâmul unei alocuțiuni. Și-atât i-a trebuit falnicului soț al soției sale. Klaus Iohannis, de-ndată ce s-a văzut dotat cu microfon și fițuică, a recurs la o lecție de citire fără vreo șansă de promovare. A scrâșnit un jet de clișee corporatiste care, rostite în mediul academic, puteau concura liniștit doar cu ideea creșterii peștilor în iarbă.
Despre participarea lui Klaus Iohannis la spectacolul de deschidere a Festivalului George Enescu, altă nucă-n perete, am aflat fiind în trafic. Am fost blocat mult timp în Piața Victoriei de scurgerea unei coloane extrem de generoase. Inițial am crezut că miile de migranți din Europa au decis să includă și Bucureștii în traseul lor. Apoi, ajutat de un polițist, m-am dumirit. Era vorba doar de scurgerea coloanei iohannesiene spre culturalizare. Supărarea de a-mi fi pierdut timpul în trafic mai mult decât era cazul mi-a trecut. Și nu mi-a trecut atunci când am citit despre huiduieli sau toaletări pretențios alese. Am răsuflat ușurat abia când președintele meloman a rezistat tentației de a o invita pe prima doamnă la dans în timpul concertului.
Întâlnirea cu marginalizații din cercetare a constituit un bun prilej de afișare a demagogiei în stare pură. Gimnastica minții, binefăcătoare doar atunci când este bine suportată de organism, îi strivește pe odihniți.
Concluzia e clară. După cum am mai spus, sunt oameni care fac mai bine atunci când nu fac nimic. De aceea prefer prelungirea sine die a sezonului estival.