Punctul pe Ei. Republica Colectiv îl contestă pe Raed Arafat

Republica Colectiv își marchează teritoriul cu tot mai multă insistență. Drama rămâne mult în urma realității cinice. Morții nu au cum să ne mai certe. Suferința reală rămâne și ea doar în proprietatea bunei simțiri. Dar dincolo de granița onestității acționează veros dihăniile bipede. Mă refer la acei tarabagii care nu au nicio apăsare atunci când licitează în beneficiu propriu emoția și suferința, trăiri pe care n-au avut capacitatea să le producă vreodată.

Imobiliarul de la Cotroceni a fost primul profitor al Republicii Colectiv. El a recunoscut atunci, pe proprie răspundere și nesilit de nimeni, că a trebuit să moară niște oameni pentru a se împroprietări cu un guvern al său. Și așa a fost. S-a împroprietărit cu un guvern în fruntea căruia l-a cocoțat pe Julien.

Julien, un agrotehnocrat numai bun pentru a gestiona treburile pe noua tarla a președintelui. Dar, atât! Căci despre guvernare reală nici nu putea fi vorba de vreme ce Julien s-a înconjurat de subalterni reclamați de prestații la fel de agro-zootehnice. Așa se face că boacănele au ritmat activitatea din Palatul Victoria mai ceva decât toba care-l făcea pe urs să joace. Iar ultimele evenimente par numai bune pentru a se constitui ca moț peste grămăjoară.

În România e greu. Iar necazurile cu care ne petrecem nu-și pot afla leac prin tărtăcuțele unor neputincioși. Și, dacă tot nu sunt capabili de vreo reușită, cioloșienii s-au gândit să-și consume existența distrugând. S-au transferat și ei (prin corpul de control al primului ministru) în Republica Colectiv băgând alunecări de cartonaș roșu la Raed Arafat.

Raportorii PM au lăsat realitatea la bordură și s-au documentat rătăcind mai mult printre prestațiile unor jurnalaci recunoscuți pentru lucrările lor în numele tatălui. În aceste condiții concluzia controlorului de corp ministerial nu putea fi decât una singură: s-a acționat haotic. Iar concluzia concluziei se impune de la sine. Haotic este doar nivelul de percepție al raportorilor care au făcut din Arafat o țintă.

După o dispută Boc – Arafat, Băsescu ne îndemna să răspundem la o ghicitoare. ”Ghici ghicitoarea mea. Cine pleacă?”. Atunci, contrar insinuării băsiste, a plecat Boc. Acum lansez și eu o întrebare-ghicitoare. Pe cine deranjează reperul de competență Raed Arafat? Răspunsul la această întrebare rămâne valabil și pentru o a doua întrebare: Ghici cine trebuie să plece?