x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Puterea vindecătoare a emoțiilor frumoase

Puterea vindecătoare a emoțiilor frumoase

de Maria Timuc    |    10 Iun 2014   •   13:44

Există un institut american, ”Hearth Meath” se numește, care face niște cercetări uluitoare și are concluzii aproape neverosimile despre ființa umană, despre viață, despre modul în care funcționăm și, mai ales, despre puterea sentimentelor și a emoțiilor noastre. Acest institut confirmă pe zi ce trece că puterea omului e în inima sa, în capacitatea sa de a crea emoții frumoase, că aceste emoții frumoase pătrund misterios în lumea subtilă din jurul nostru, schimbându-i conformația și însănătoșind-o. Îmi spunea un prieten de Facebook zilele trecute: ”Bunica mea are cea mai curată inimă din lume”! Asta-i o observație izvorâtă din adevărul profund, pe care-l intuim de câte ori avem în preajmă o ființă care trăiește cu inima și din inimă. Inima frumoasă nu se vede cu ochii fizici, ba, e posibil ca ea să se ascundă într-o bunicuță, care-și acoperă capul cu un batic înflorat, sau într-un om simplu, care n-a auzit măcar de Biblioteca din Alexandria. Prezența lui, însă, crează un vârtej de lumină în orice încăpere întunecată de gândurile minții, prezența lui, dincolo de cuvinte, dincolo de fapte și de ceea ce consideră lumea a fi valoros, e ca soarele care pătrunde într-un beci întunecat. Oamenii din jurul acestei bunici cu inima frumoasă, oamenii din jurul acestui om simplu, a cărui inimă e plină de dragoste pentru viață, încep să se simtă fericiți, fără să aibă habar de sursa reală a fericirii lor. În preajma inimii frumoase, apare spontan un fel de entuziasm, o inexplicabilă stare de bine, care se transmite ca un virus al bucuriei sau al împlinirii în lumea înconjurătoare. Institul amintit mai sus arată că ”emoția” este limbajul adevărat al vieții, că noi cumunicăm prin emoție și de aceea este important, nu să păstrăm doar aparența iubirii, ci avem nevoie să învățăm să ne înfrumusețăm și să ne îngrijim ”propriile emoții”, căci ele anulează reperele fizice obișnuite, precum spațiul, timpul sau gravitația și ne pun într-o conexiune nevăzută, continuă cu lumea din jurul nostru. Mai mult, aceleași emoții au consecințe imediate în corpul nostru fizic; dacă sunt frumoase și sprijină viața, ele cresc instantaneu imunitatea corpului fizic cu 40 la sută și continuă de-a lungul a șase ore să ne influențeze pozitiv imunitatea. Invers, un minut de furie afectează dramatic capacitatea de apărare a corpului nostru, căruia îi trebuie șase ore pentru a repara daunele create de revărsarea de catecolamine(substanțe respornabile de apariția stresului) în corp. Așadar, emoția este limbajul pe care îl cunoșatem cu toții, fără a fi conștienți în întregime de el, este acel limbaj pe care-l înțelege și corpul nostru, dar și lumea înconjurătoare. De aceea, vindecarea proprie și a lumii ar putea depinde de capacitatea fiecăruia dintre noi de a transmite lumină în lume, îngrijindu-ne emoțiile așa cum îngrijim florile, grădinile, copiii iubiți sau animalele de companie. Practic, în fața oricărui stimul ce ne trezește emoția frumoasă, inima se aliniază cu mintea, iar din această aliniere tulburătoare se naște emoția care pătrunde prin toate dimensiunile, atingând cu lumina sa mințile și inimile celorlalți.

Să fim bine înțeleși, frumusețea unui om atrage și luminează un alt om deshis către frumusețe emoțională. Nu toate mințile se deschid în fața iubirii, nu toate inimile răspund emoției frumoase. Există un fenomen numit ”antrenare”, care face ca trăirea cea mai puternică, precum în cazul pendulelor care încep să funcționeze sincronizat, să creeze o sincronizare a iubirii acolo unde o prezență iubitoare are putere. Doar că fenomenul de antrenare/sincronizare este valabil și pentru emoția negativă, distructivă, pentru suferință, nefericire, durere, însingurare și întuneric existențial. Asta face uneori ca emoția distructivă să târască în întuneric totul în jurul ei, la fel ca iubirea. Asta face ca, atunci când ne aflăm într-un mediu puternic poluat emoțional, pozitivitatea noastră, dacă nu-i la un nivelul unei bunici cu inima curată, să se topească și să intre în rezonanță cu emoția negativă. Așa se face că ne putem trezi plini de tristețe, de mânie, de neliniște, de îndoială sau de respingere în locuri în care există un lider emoțional puternic negativ(vezi Daniel Goleman – Inteligența emoțională). Acesta poate răvăși mediul emoțional până acolo unde toate mințile care-l înconjoară se vor trezi acaparate de emoțiile sale perturbatoare. Să avem grijă de frumusețea emoțiilor noastre, să păstrăm legătura cu emoțiile sănătoase, care pot vindeca lumea și pe noi înșine ar putea fi un țel al sufletului, care trebuie menținut indiferent de ce pierdem, nu avem, de cine ne iubește sau nu, de cine ne apreciază sau nu. Important este ca noi să iubim, să apreciem, să simțim compasiune și înțelegere față de sine și față de ceilalți, căci aceste stări sunt rădăcinile emoțiilor frumoase, a căror putere face ca prezența noastră în această viață să fie binecuvântată.

×