Un copil aduna de pe la gunoaie mai multe cartoane pe care le leaga unul peste altul. Se opreste in dreptul unei cladiri, inteleg ca este o scoala, pune gramada de cartoane langa usa, se urca pe ea si se uita cu jind la ce se intampla in interior. Apare o doamna invatatoare care il ia protector de umeri si il duce in clasa, iar acolo primeste o carte si un pix sau creion. Concluzia 'si ei (romii) au dreptul la educatie'.
De acord. Adica nu cred ca si-a pus cineva problema sa nu le dea voie sa invete (e o reclama reala dupa un caz inchipuit). Alta reclama. O cladire, undeva, departe. Ca sa ajunga la ea, niste mogaldete merg mult pe jos, prin ger, prin zapada, chiar prin padure, trei, patru, opt kilometri. Nu e nici un mijloc de transport. Au de ales: merg pe jos la scoala (cu riscul sa-i manance lupii), caci o scoala e cladirea aceea, sau stau acasa. Adica, esti pe cale sa-ti deschizi orizontul sau sa ti-l inchizi (e o reclama inchipuita, dupa cazuri concrete). Ca sunt multe localitati unde nu exista microbuz scolar, cui ii pasa?! Ca s-au inchis anul acesta multe scoli si copiii sunt nevoiti sa traiasca zi de zi un cosmar (indiferent de etnie), cui ii pasa?
Sunt intrebari concrete care reclama bun-simt.