Recoagularea statului în sectorul energetic – un proiect pierdut (I)

La presiunile imense ale reprezentantilor ca­pitalului strain din domeniu si in urma ma­nevrelor de culise ale menestrelilor romani ai acestuia, proiectul Ministerului Economiei de constituire a doua mari companii de stat din ceea ce a mai ramas neinstrainat in siste­mul energetic pare sa fi fost ingropat. Ambele companii urmau sa reuneasca fiecare producatori de energie electrica ieftina (hidrocentrale sau centrala nucleara), producatori de energie electrica scumpa (termocentralele, impreuna cu furnizorii lor de carbuni), precum si distribuitorii de energie electrica ramasi la stat. Imparteala se facuse pe criterii de costuri, astfel incat cele doua companii sa furnizeze electricitate la preturi comparabile.

Era o incercare de recoagulare a statului in sec­torul strategic al energiei de la dezastruoasa dez­membrare, impusa extern, a companiei na­tio­nale integrate din sistem. In urma dezmembrarii acesteia si scoaterii la vanzare de catre stat a sistemului energetic, capitalul strain a pr­eluat numai ceea ce era rentabil (exploatarea petrolului si a jumatate din cea a gazelor, precum si distributiile de carburanti, gaze si electricitate). A scapat de la asa-zisa privatizare (asa-zisa, pentru ca preluarile au fost facute nu de catre companii straine private, ci de catre companii straine de stat) jumatate din productia de gaze, centrala nucleara si hidrocentralele (monopol natural) pe care n-a indraznit nimeni inca sa le scoata la mezat. In productia principala din sistem, cea din termocentrale, capitalul strain nu s-a bagat, caci era nevoie de investitii, iar profiturile nu puteau veni peste noapte. Pentru hidrocentrale s-a gasit o alta metoda de a le stoarce profiturile. S-a inventat o asa-zisa li­be­ralizare a pietei – o pura aiureala in masura in care in sistem nu exista decat un unic produ­ca­tor de electricitate (statul)! – ceea ce a permis li­citarea productiei de energie ieftina de catre niste smecheri (baietii destepti, cum ii numea odata presedintele Basescu), preluarea acesteia si furnizarea ei catre clienti privilegiati, in be­neficiul acestor baieti destepti care nu fac altceva decat sa invarta niste hartii! Caci energia produsa scump degeaba s-a liberalizat, intrucat nimeni nu este interesat de ea, neadu­cand profit!

Cu ce s-a ales consumatorul roman din toate acestea? Numai cu ponoase. Pe piata carburantilor, toata confiscata de companii straine, preturile cresc continuu, chiar si atunci cand, precum in anii de criza, consumul a scazut. Distribuitorii de gaze si electricitate – toti companii de stat straine – n-au facut investitii in modernizari nici macar cat facea anterior statul roman, despre care se pretindea ca trebuie sa privatizeze tocmai pentru ca n-are bani pentru investitii. Iar consumatorul casnic a ajuns, din cauza baietilor destepti, sa nu mai aiba acces la energia electrica produsa ieftin in sistem, fiind obligat sa se aprovizioneze doar cu energia produsa scump!

Acesta era fundalul pe care avea loc incercarea de recoagulare a statului din faramituri. Oricum, in aceste conditii, reprosurile in ava­lansa la adresa proiectului – din care n-au lipsit atributele de 'dezastru', 'monstruozitate' si bineinteles cele mai rasuflate ipocrizii din repertoriul european, precum caracterul 'distorsionant' pentru piata si concurenta – erau absolut ridicole. Erau atat de subrede aceste reprosuri incat nici nu meritau sa fie contraargumentate.

In ce priveste mult dezbatuta problema a posibilitatilor de iesire in lume a noilor structuri economice – care deveneau cele mai puter­ni­ce din Romania –, nu erau foarte clare pers­pec­tivele ca acestea sa ajunga jucatori de temut pe piata regionala a energiei, caci oricum trenul 'campionilor' fusese pierdut, dar avem dovada palpabila ca faramiturile din care aveau sa se compuna cele doua companii sunt acum frun­za-n vant pentru altii, bataia lor de joc, in lup­ta crancena, inainte de toate politica, pe plan international din domeniul strategic al energiei.