Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mare ușurare sufletească ne-am mai adus premierul Dacian Cioloș atunci când, întrebat dacă după alegeri se va întoarce la Bruxelles, a dat un răspuns categoric:,,Nici-o grijă, nu merg nicăieri. Mai am treabă aici’’. Haideți să fim serioși, vorba asta,,nu merg nicăieri’’, e doar așa, o figură de stil, fiindcă, după ce însuși președintele Klaus Iohannis a declarat că, după votul din decembrie, vom avea un guvern politic, e limpede ca bună ziua că premierul(încă)tehnocrat poate face, atunci când va dori, următoarea mutare. Adică înscrierea într-un partid politic. Foarte posibil în PNL, partid care duce o intensă campaniei de evaluare și de racolare a membrilor actualei echipe guvernamentale. Evaluare din care, deocamdată, nu au reușit să ia notă mare decât foarte puțini subiecți.
În condițiile astea, ca buni creștini ce suntem, este firesc să ne întrebăm spre ce azimuturi îi vor purta, foarte curând, pașii pe ceilalți tehnocrați din comandoul lui Varză de Bruxelles? Întrebare la care vine imediat și răspunsul: exact acolo, la Bruxelles sau la Strasbourg, unde unii anume au deja rezervate posturi bănoase și sigure.
Numai că, pornind de aici, se pot pune câteva întrebări cam incomode. Ș În primul rând, așa numiții ,,tehnocrați’’ au ocupat, anterior catapultării lor în capitala scumpei noastre patrii, acele posturi la anumite cabinete sau prin unele organisme ale Uniunii Europene, exact în perioada în care s-au comis marile derapaje și gravele erori strategice de pe urma cărora a rezultat ceea ce, zilele trecute, la summit-ul de la Bratislava a fost diagnosticat ca fiind,,criza existențială a uniunii’’. O criză profundă, de sistem, care a cunoscut punctul culminant prin Brexit. TotBrexit-ul constituind, însă, după cum cu îndreptățire a remarcat Donald Tusk, președintele Consiliului European: ,,o oportunitatea pentru reformarea UE’’.
Chestiunea este, așadar, ce rol și ce loc vor mai juca, în acest proiect de reformare –efectivă, nu doar declamativă - a Uniuni Europene, unele personalități cărora tehnocrații detașați pentru un cam scurt interval la Palatul Victoria și dependințe, le-au oferit, într-o anumită perioadă,consultanță? Sau, mai direct spus: în programul de reformare a programul UE mai este nevoie și de asemenea specialiști pârâți de pe urma cărora praful se alege pe ce pun ei mâna? Ministra Raluca Prună și oraculara sa zicală despre ,,drepturile omului ca lux teoretic inutil’’ fiind o personalitate emblematică pentru această familie spirituală. Și, din păcate, nu singura de acest fel, din comando-ul pe care tot președintele Klaus Iohannis l-a botezat,,guvernul meu’’.
Întrebarea de mai înainte nu este fără rost mai alesdacă luăm în considerație ipoteza(nu chiar total exclusă) ca acești pseudo- specialiști cu ifose europene și cu ștaif comunitar să fie, totuși, recuperați și plasați în posturi nu chiar marginale de către cine îi cunoaște și îi evaluează cu unitatea de măsură ce li se potrivește. Chiar dacă, la prima vedere, ar fi foarte greu de înțeles cum și cu ce vor ajuta ei la implementarea proiectului de reformă al UE. Cu atât mai mult cu cât, pentru orice analist lucid și de bună credință, dezastruosul palmares cu care vin ei- cam cu coada între picioare, ce-i drept!- de la București, numai a certificat de competență nu semănă. Totul depinzând, până la urmă, de cum va arăta acel mult așteptat proiect de reformă a Uniunii Europene și de cine se va afla la pupitrul de comandă al operațiunilor.
Nu vreau să duc lucrurile mai departe fiindcă aș risca, în acest fel, să cad într-o scenarită de consum. Dar nici nu pot să ignor faptul că , într-o asemenea situație, există riscul(câtuși de puțin de ignorat) ca un anumit grad de euro-scepticism care deja se prefigurează în mentalul nostru colectiv să capete câteva motive și argumente în plus.
În fine, dar deloc în ultimul rând,nu poate fi exclusă nici varianta pesimistă în ceea ce privește viitorul tehnocraților aflați cam la finele stagiului de detașare în Cetatea lui Bucur Ciobanul. Adică probabilitatea ca ei să nu mai fie recuperați în viitoarea echipă, de reali performeri, a instituțiilor UE. Repet și întăresc, aceasta este o variantă cu slabe șanse de confirmare, dar corect este să nu o excludem în mod aprioric din raționament. Cât privește soarta tehnocraților zidului părăsit și neisprăvit, eu aș zice cum că să nu le purtăm prea tare de grijă. Cu siguranță îi vom găsi, tot pe posturi foarte călduțe și super-bănoase la vreo multinațională, la o bancă sau, dacă nu și nu, la o fundație neapărat aparținătoare societății civile.
Poziții din care bineînțeles că vor trage rafală după rafală în noul guvern instalat în urma alegerilor din decembrie. Dar asta numai în situația în care în noua formulă majoritară nu se vor regăsi ei și ai lor! Ceea ce, până la urmă, este tot un fel de a dovedi că,,mai avem treabă pe aici’’, nu-i așa?...
