Republica isi cauta un rege

Am trecut pe langa ei in graba. Nu numai eu, ci intreaga coloana de masini, cu oameni preocupati la volan. Nimeni n-a schitat vreo tentativa de frana.

Si doar putine capete s-au intors spre dreapta, spre Muzeul Antipa, acolo unde muncitorii de la Republica isi macinau linistiti protestul. In mijlocul unei lumi grabite, coplesite de treburi, greva lor pentru a ramane in acelasi loc, la acelasi strung ca acum 20 de ani avea un aer de solemna inutilitate.

Povestea lor are o nota comuna cu atatea altele. Totul incepe in deceniul ’90, cand fabrica decade si face datorii. Blocati in sistemul lor de gandire, managerii de stat nu reusesc s-o salveze. Le lipsesc nu doar banii, ci si flexibilitatea in a face noi planuri de afaceri. Prima lor grija e sa tina cat mai multi oameni in slujba. Si nu pot vinde nici un fel de asset. Cuvantul acesta (pe care sa-l traducem momentan cu activ) e si el o oroare: vorbim aici de bunurile sfinte ale poporului. Daca te trage la raspundere cineva?

Situatia asta treneaza ani buni. Statul inchide ochii, fabrica face datorii si poate - dar nu asta e important - mai si produce cate ceva in timpul asta. Cu toate ca productia de bunuri nu mai e demult scopul ei ultim: fabrica trebuie in primul rand sa dea salarii unei populatii preorasenesti. Care, stiti probabil, se enerveaza usor…

Pentru acest gen de business, sfarsitul vine adesea brusc. In cazul Republicii, dupa un deceniu de amor casnic, statul descopera intr-o zi ca uzina lui e batrana, urata si-l costa prea multi bani (bani care, apropo, ar aduce mai multe voturi daca ar fi investiti direct in mici si bere sau alte cadouri preelectorale). Asa ca o vinde oricui da mai mult. Sau mai putin, dumneavoastra alegeti.

Din acel moment, fabrica are un stapan. Unul care n-are nevoie nici de simpatie si nici nu sufera de mandria de a pastra fiecare piatra la locul ei. Ci unul care aplica prima regula din cartea de management: concentreaza-te pe core-business si vinde tot ce e exterior acestei competente. In cazul tragic al uzinei Republica insa, managerul a decis sa vanda cam tot ce era mai atragator pentru potentialii clienti si nu neaparat ce nu-i folosea pentru continuarea liniei principale de produse. Rea intentie? Sau pur si simplu firma nici nu mai avea de fapt o zona vitala de competenta, unde produsele ei sa aiba cerere?

Nici nu mai conteaza. Conteaza ca omul a luat cateva milioane, le-a pus in portofel si si-a vazut de drum. Banii acestia erau ai nostri, dar i-a luat el. Nu va grabiti sa dati insa vina pe lacomia individului. Pentru ca ea n-ar fi putut iesi la lumina daca statul lua el decizia corecta: inchide si vinde tot ce poti.

Nici n-ar fi putut, veti spune. Si asta pentru ca statul, ca patron, nu are angajati, ci pensionari. El n-are alta datorie decat sa aiba grija de ei si sa vegheze ca nu cumva vreunul sa-si puna singur problema sortii lui…

Ce nu poti sa intelegi in toata povestea asta e insistenta cu care angajatii continua sa creada ca au un loc de munca, atata vreme cat e limpede pentru toata lumea, de multa vreme, ca merg la serviciu degeaba. Puterea lor de a se minti pe ei insisi e chiar mai impresionanta decat vointa de a rabda de foame in semn de protest. Nu trebuie sa te uiti in stele, ci doar la bilantul contabil ca sa intelegi ca fabrica nu prea mai are motiv sa ramana deschisa. Dar, ca orice muritor atins de o boala incurabila, oamenii mai au speranta ca Regele Stat va pune mana pe ei si se vor vindeca brusc, prin puterea lui miraculoasa. Si totul va fi din nou ca la inceput, in ziua angajarii, acum 25 de ani…

Cine-ar fi crezut sa apucam ziua cand Republica isi cauta singura un rege?