STUDENT FIIND, calatoream la vremea pranzului pe scarile unui tramvai plin cu baieti si fete, toti veseli si flamanzi. Intr-o zi, am tinut in brate o domnisoara, pe toata durata drumului. Si cum vatmanul nu mai oprea in statii, fiindca pana la cantina din Grozavesti nu cobora si nu putea sa urce nimeni, am stat asa, agatat de bare si cu fata cufundata adanc in parul ei lung, parfumat si matasos. Din cand in cand, ma intarata discret, scuturandu-si pletele. Si poate ca multe ar fi fost altfel in viata mea, daca la oprirea tramvaiului in Grozavesti nu m-as fi repezit cu gloata voioasa, galagioasa si hamesita sa prind un loc in fata la linia de autoservire. Ani buni dupa aceea, m-am tot gandit cum s-o gasesc pe fata, iar mai tarziu, pe masura ce amintirea delicatei ei provocari a devenit un lait motiv al multor perioade de ceata sufleteasca, m-am intrebat cum ar trebui intocmit oare un anunt la Mica Publicitate. "Caut fata care cu 20 de ani in urma mi-a ingaduit sa-mi infund obrazul in parul ei parfumat si matasos, pe linia tramvaiului 14, pe durata a 15 statii. Rog seriozitate."
UN SPITAL VECHI e revopsit intr-un verde papagal voios si clinic pe dinauntru, cat si pe dinafara. Verdele acela sonor, atat de nepotrivit cu functia cladirii, incat pacientii au in permanenta senzatia ca urmeaza ceva si mai absurd. Directorul insa e foarte mandru de alegerea vopselei. Dovada ca libertatea stimuleaza forme latente de ticneala, care n-au inca un nume in inventarul derapajelor psihice. S-a dat voie la culori! Pe o strada din marginime, proprietarul unei case cu etaj a varuit-o intr-un roz de bordel, iar dupa niste saptamani de uluiala, vecinii si-au spoit si ei fatadele in roz chilot. E nevoie de un singur excitat ca tot felul de umori sa se reverse din om ca fiertura din oala pusa la foc mare.
CONJURATIA PRAGA. Ca un facut, romanii, care mergeau in excursie sau in delegatie la Praga, descoperau singuri, fara sa fie indrumati de localnici, o carciuma populara, unde cu patru coroane mancai o jumatate de pui la rotisor si capatai si o halba de bere de jumatate de litru plina ochi, fara traditionala spuma a la Caragiale. Toti cei care ne-am marturisit, intr-un climat de conspiratie anticomunista, norocul de a fi trecut, fie si numai o data, prin locanta aceea, ajungeam la aceeasi concluzie tampita, dar incarcata de euforii culinare: se poate, prin urmare, si un comunism cu pui fripti si bere!
Citește pe Antena3.ro