Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am citit, zilele trecute, o imensă tâmpenie numită pompos: "New Tourism Destination Brand For Romania". Să vă traduc? Nu, nu vă traduc. Cine a finanţat? Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Aici ar trebui să vă traduc. Dar nu înţeleg, pentru că "deşi vorbesc pe înţeles, eu nu îi pot pricepe", vorba poetului. România este o ţară a Misterelor.
De ce? Pentru că are multe mistere nedezlegate: MISTERUL Dezvoltării Regionale şi Turismului, MISTERUL Infrastructurii şi Transporturilor, MISTERUL Sănătăţii (ce adânc sună asta!), MISTERUL Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (bună potriveală!)...
Ce este misterios aici? Deşi documentul mai sus-menţionat a fost făcut public - adică iată o dovadă de activitate transparentă -, după ce-l citeşti, în loc să te lămureşti, eşti şi mai confuz. Şi cam aşa se întâmplă cu activitatea tuturor acestor MISTERE publice conduse de MISTAGOGI. Sau MISTERIOŞI - adică nişte MISTER serioşi, probabil.
Bun. Activitatea Misterelor publice este transparentă, se zice. Website-urile lor - mass-media şi internetul - sunt pline de documente făcute publice, adică. Dar dacă cineva ar da dovadă de imensul eroism să le conspecteze atent, ar constata că acestea nu fac decât să sporească... misterele. Adică, bun, da, s-a făcut cutare lucru, dar de ce aşa? Cui foloseşte? Ce spune statistica aia? Şi de ce nu se vede, aude, simte, miroase? Un singur lucru este clar şi nemisterios: taxele. Impozitele. TVA-ul. Când este să dai, Misterele se elucidează brusc. Când este să primeşti ceva ce ţi se cuvine în calitate de cetăţean, totul devine un roman poliţist sofisticat.
De mai multă vreme există această discuţie publică despre BRANDUL DE ŢARĂ al României. Şi lucrurile nu se leagă. Orbecăim. Ne uităm în oglindă şi, din nu se ştie ce cauze misterioase, nu vedem ce trebuie. Păi, cum să fie altfel când totul este condus de... MISTERELE Publice?
De curând am călătorit în străinătate cu avionul. Aeroportul internaţional Henri Coandă. Într-un stand amplasat central şi ofertant, chiar în capătul culoarelor de check-in, am găsit ceva ce semăna cu o publicaţie: adică nişte foi tipărite cu ceva lipite între două coperte tipărite cu altceva. Titlul era clar: ROMÂNIA VĂZUTĂ DE SUS / VIEW OVER THE TOP. Numărul 19, Iulie-Septembrie 2010.
Rar mi-a fost dat să văd o mizerie publicistică de o asemenea anvergură. Tipar prost, imagini mediocre, articole inepte, o prezentare grafică jenantă. Un obiect atât de prost, încât şi dacă aş fi fost plătit să-l iau, aş fi refuzat, că mă încurca. Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, fiecare articol era tipărit şi în engleză. Aha, deci iată o publicaţie destinată şi turiştilor străini. Care să-i ajute pe aceştia să înţeleagă ceva despre România "privită de sus". Deci de la distanţă. Deci nu în amănunt, ci aşa, un tablou general.
Primul articol (patru pagini) era un interviu cu un popă şi avea titlul: "Tot secretul unei vieţi câştigate este să fii prezent în fiece clipă conştient de faptul că Dumnezeu nu te-a făcut să respiri degeaba".
Cine a permis ca un lucru atât de prost să fie învestit cu statutul de a reprezenta România pe aeroport? Cine finanţează o asemenea mizerie? Conducerea aeroportului a fost de acord? Domnul Berceanu sau doamna Udrea au citit vreodată publicaţia asta ajunsă la numărul 19? Doamna Udrea s-ar duce la o recepţie internaţională de înalt nivel cu o sacoşă de plastic în loc de geanta sa Louis Vuitton? Întrebări fără răspuns. Cum am zis, România - o ţară a Misterelor publice.
