x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale România nu este capota mașinii de protocol de la Paris!

România nu este capota mașinii de protocol de la Paris!

de Serban Cionoff    |    05 Sep 2018   •   11:59
România nu este capota mașinii de protocol de la Paris!

Paris, februarie 2015. Abia ce coborâse de avion și Klaus Iohannis își aruncă paltonul pe capota mașinii, supărat foc pentru că nimeni de la protocol  de stat al țării-gazdă nu a sărit ca din pușcă să îl ducă în portbagajul limuzinei. Pe bună dreptate, văzând imaginile, oameni cu mult carte și cu o bună experiență în știința și arta diplomației au spus că nu așa se procedează, cu atât mai mult cu cât era prima vizită pe care proaspătul președinte al României o efectua peste hotare în această calitate. S-au găsit, însă, alții – cam din același segment de populație care, în 2004, l-au votat pe Traian Băsescu, fiindcă „e de-l nostru, popular” și nu pe „arogantul Adrian Năstase”- care au fost de părere că bine le-a făcut francezilor înaltul sol și reprezentant al poporului român! Să știe domnii din Orașul Lumină cu cine stau de vorbă! „Păi ce, la noi la bufet, nu așa face un bărbat mândru și fălos atunci când barmanul întârzie să îi aducă la masă comanda?”- comentau ei cu admirație și chiar cu frenezie primul gest mitocănesc de rit prezidențial.

 Și uite așa, de atunci au trecut, pas cu pas,  trei ani și ceva, timp în care ne-am putut convinge că incidentul de la Paris nu a fost un simplu accident ci…un precedent! Domnul Klaus Iohannis, despre care pe hârtie scrie că ar trebui să fie președintele tuturor românilor, demonstrându-ne treaba asta cu vârf și îndesat! Fie ca a fost vorba  despre un palton, ca la Paris, de o geacă roșie, ca la București,  ambiția mărturisită a domniei sale a fost și a rămas aceeași: un autoritarism categoric și o totală lipsă a dorinței de dialog politic în slujba Interesului Național. Opțiuni categorice,nedezmințite, pe care le exprimă  sintagme-cheie precum:„guvernul meu” sau „Viorica Dăncilă trebuie să facă ceea ce i se spune”. Adică, ce îi spun EU, Klaus Iohannis!   

 Iată de ce nu m-a surprins prea tare ieșirea absolut nepoliticoasă pe care a avut-o, ieri, președintele Klaus Iohannis, de fapt o dublă nepolitețe. Atunci când a suspendat , fiindcă așa au vrut mușchii lui, ședința CSAT, în loc să continue dialogul pentru a găsi o soluție acceptabilă privind rectificarea bugetară, după care a ieșit din sală, țanțoș nevoie mare, fără a spune „bună ziua”. Dacă un „la revedere” nu îi era pe plac…  

 Gest de o impolitețe soră cu bădărănia de drept comun pe care unul dintre participanții la reuniunea CSAT l-a sancționat, cu severitatea cuvenită, atrăgându-i atenția domnului președinte că a rămas dator cu un salut. Incident despre care am aflat semnificative detalii, aseară, din substanțialul dialog pe care, pe canalul Antena 3,  Radu Tudor l-a purtat cu ministrul Apărării Naționale, Mihai Fifor. Dialog absolut remarcabil pentru care cei doi distinși parteneri  merită sincere felicitări!

 Rămâne, desigur, ca implicațiile negative ale deciziei arbitrare și abuzive a președintelui Klaus Iohannis de a suspenda ședința CSAT, precum și mijloacele prevăzute de lege pentru a depăși impasul creat în mod artificial, să fie analizate de oameni care au cu adevărat un cuvânt de spus pe aceste subiecte fierbinți. Eu, ca simplu cap de  locuitor și ca persoană cu drept de vot, nu aș mai avea decât câteva lucruri de spus. Umblă vorba prin lume că, încă de pe acum, Klaus Iohannis se află în plină campanie electorală pentru un nou mandat prezidențial. În acest caz, dacă va continua să se mai dea în stambă cu un asemenea comportament, refuzând calea negocierii și riscând să mai pună în pericol, și cu alte ocazii,  salariile și pensiile cetățenilor României, fără deosebire de naționalitate,atunci poate fi sigur, de pe acum, care va scorul final de la ediția 2019 a alegerilor prezidențiale.

 Cât privește sprijinul pe care, spun analiștii politici, anumiți parteneri externi îl (mai) acordă actualului președinte al României, ar mai fi de discutat și faptul că acest sprijin nu este unul pe viață și, mai ales, unul necondiționat, cu atât mai puțin unul dezinteresat. Adică unul pe ochi frumoși. Iar dacă tot vorbim în termeni critici despre ,,externalizarea conflictelor’’, atunci trebuie precizat că există și antipodul, pozitiv, al acestei maniere de a vorbi, în afară, despre România și despre români. Mă refer la faptul că, îndeosebi în aceste atât de tensionate circumstanțe, este nevoie ca europarlamentarii români, care și-au onorat și își onorează mandatul, să își intensifice și să își sincronizeze demersurile informând, bine documentat și convingător argumentat, înaltele oficialități ale Uniunii Europene, despre care este adevărata față a lucrurilor. Inclusiv despre cum se folosește Klaus Iohannis de încrederea pe care domniile lor le-a acordat-o și cât de mari sunt deserviciile pe care le aduce, prin comportamentul său abuziv, prestigiului și credibilității relațiilor de parteneriat pe care le avem și pe care dorim cu maximă sinceritate să le continuăm și să le dezvoltăm.

România nu este capota mașinii de protocol de la Paris, domnule președinte Klaus Iohannis!

×