Romanul s-a nascut memorialist

Am primit la redactie cu o dedicatie "Insemnarile de fiece zi" ale unui domn care, avand posibilitatea sa le tipareasca, n-a stat prea mult pe ganduri si a facut-o.

Nu exista ziar care sa nu capete frecvent astfel de carti, scrise de necunoscuti, din motive numai de ei stiute. Daca ar fi doar vanitatea de a-si vedea numele pe o coperta, n-ar fi rau. Deasupra acesteia sta insa adesea o semetie si mai mare. E vorba de convingerea ca fiecare are ceva important de comunicat intregii lumi. Daca ar dispune de mijloace, multi din autorii de "Memorii", "Jurnale" si "Insemnari cotidiene", carora li s-au tras textele in 300 de exemplare, le-ar tipari in tiraje uriase. La ultimele targuri de carte am vazut un soi de mormane editoriale cu titluri de toata mana, vandute la pret de marfa second-hand. Multe din ele erau "Amintiri" si "Caiete intime". Am deschis la intamplare un tom "pentru memorie" - cum ma prevenea pe prima pagina autorul - si am aflat ca la data de 14 martie 2002 a avut o migrena care l-a tinut pana seara in casa. La alta deschidere am citit ca, un an mai tarziu, sotia sa patise o noua criza de nervi.
Candva am invatat ca iti poti da seama repede cu ce neam de scriere ai de-a face daca, umbland la nimereala in zece locuri din ea, dai de o cugetare profunda sau de banale consemnari de situatii. Sunt si carti unde din o suta de fraze citite la hazard ai motive sa cazi pe ganduri la toate o suta si sa spui: "Da, domnule, asa e viata si asa sunt oamenii!". Anul trecut am fost curios sa vad ce-ar fi putut scrie despre lumea prin care a trecut un critic de arta homosexual, in cele trei volume ale unui "Jurnal" aparut postum. Mi-am dat seama ca, dac-ar fi fost sa se ingrijeasca chiar criticul de aparitia "Jurnal"-ului, ar fi facut din trei volume unul singur.Cum s-ar zice, tot felul de situatii. Posteritatea e adesea excesiv de respectuoasa cu notele de interes familial ale unor personalitati.

E adevarat, orice om are ceva important de comunicat semenilor sai, doar ca unii spun doua intelepciuni pe minut, iar altii doua toata viata. Intr-o biblioteca specializata in memorialistica ai intelege mai bine motivele pentru care atata lume lasa in urma "Jurnale personale".

Asta, pe de o parte. Pe de alta parte, avalansa de carti, in care persoane fara un simt dezvoltat al importantelor marturisesc public unele lucruri, care s-ar cuveni sa fie soptite la urechea partenerului de viata, are si o baza nationala demna de a fi pretuita. Heliade Radulescu isi marca secolul cu indemnul "Scrieti, baieti, numai scrieti!". Acum, indemnul ar putea fi: "Deschideti-va sufletul, romani, numai deschideti-l!". La fel ca in parabola cu vacile slabe si vacile grase, dupa cinci decenii de constrangeri spirituale, aparitia a tot felul de "Insemnari de fiece zi" semnifica in secret o descatusare, o despovarare de trecut greu de dus de unul singur. Libertatea se clameaza si cu un limbaj nearticulat. Nu e musai sa-ti fie clar ce striga omul cand da de libertate. E destul ca striga.