Ronaldo merită aplauze. Ballack merită toţi banii!

Fotbalul la sfert, fotbal de belea. Meciurile care au desemnat semifinalistele pentru Euro 2008 au fost precum dregerea de după mahmureala grupelor. Băieţii de esenţă tare s-au închiloţat mai repede, au scăpat mai degrabă de gustul pisicii negre. Pariorii au trecut printr-un examen sever înaintea meciului Portugalia – Germania.

Fotbalul la sfert, fotbal de belea. Meciurile care au desemnat semifinalistele pentru Euro 2008 au fost precum dregerea de după mahmureala grupelor. Băieţii de esenţă tare s-au închiloţat mai repede, au scăpat mai degrabă de gustul pisicii negre. Pariorii au trecut printr-un examen sever înaintea meciului Portugalia – Germania. Nici chiar cei care se pretind dresori ai norocului nu s-au aventurat în verdicte categorice. Comparaţiile între cele două echipe nu te puteau conduce în vreun fel spre anticipare, deoarece nu aveau aceeaşi cheie de cod. Scolari, şarlă bătrînă şi simpatică, domina banca printr-o experienţă fabuloasă. Omul mută surprinzător, cu abilitatea răpitoarelor de clasă. Dar putea fi un defect tinereţea lui Joakim Low? Nu cred. Dacă n-a avut timp să-şi etaleze deja calităţile, nu înseamnă că nu le are. Nici exprimarea pe teren a celor două echipe nu putea fi aşezată pe talerele aceleiaşi balanţe. Stilurile de joc diferite excludeau şi ele posibilitatea comparaţiei. Toate caculele pluteau între ape şi, raţional, eram forţat la espectativă. Dar cum nici aventura nu-i de lepădat, cum orice meci se cere a fi vorbit înainte ca el să se întîmple, am intrat în dialog, la radio şi la televiziune, cu meseriaşi ai fotbalului, cu jurnalişti şi suporteri deopotrivă. Plictisit să fiu ţinut la egală distanţă între spectaculoasa Portugalie şi pragmatismul riguros al Germaniei, am mutat discuţia înspre mărcile înregistrate ale celor două echipe: Cristiano Ronaldo şi Michael Ballack. Am ales să merg pe mîna lui Ballack. Ronaldo este, într-adevăr, un solist redutabil. Este vedetă. Ballack, în schimb, are generozitatea de a interpreta, atunci cînd este cazul, şi partitura coristului. Este util. Mai util decît vedeta. Spectacolul lui Ronaldo merită aplauze. Generozitatea lui Ballack merită toţi banii. Mi-a ieşit cu Ballack, dar nu mi-a ieşit cu Slaven Bilic. Voiam să meargă Croaţia mai departe, dar s-au dus ienicerii lui Terim. Au ei meritul de a fi exploatat şi respiraţia ultimei fracţiuni de secundă. Dar au avut şi multă şansă. Am uitat penalty-urile. Rămîn la egalitatea din joc şi în aceeaşi admiraţie integralistă pentru Bilic. Rusia a îndoit Olanda. Rezultat aşteptat. Orfanii imperiului (aşa cum inspirat îi numea prietenul Paul Lăcătuş) au uitat de apăsarea epoleţilor şi tentaţia de a aprinde ţigareta adversarului cu racheta. Joacă fotbal. Aşa cum sper să o facă şi spaniolii, cărora le doresc o victorie în meciul cu Italia, meci care se va fi jucat deja la apariţia acestor rînduri. Tradiţia macaroanei îmbăţoşate aduce în prezent semne de îmbulionare. Iar italienii mai au şi alte treburi pe-acasă. E vreme de dat la peşte.