Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ni s-a spus inca de acum 2.000 de ani: "Rugati-va pentru dusmanii vostri", dar noi n-am inteles de ce, si asta pentru ca purtam in noi convingerea ca dusmanii se vor scalda in fericire daca-i vom binecuvanta cu rugaciune. Purtam in noi convingerea stranie si perdanta, in acelasi timp, ca dorinta noastra de bine pentru cei care ne asupresc, ne ataca, ne iau ce-i al nostru sau ne batjocoresc ne face sa pierdem ceva pretios si le daruieste ticalosilor fericire. Lucrurile nu stau deloc asa si, poate, faptul ca nu reusim sa vedem bijuteria de aur pur ascunsa in rugaciunea noastra pentru cei rai perpetueaza suferinta, raul si dezastrul in lume, dar – mai ales, suferinta, raul si dezastrul in noi insine.
Daca vom privi cu sufletul si mintea deschise spre ceea ce numim rau, infractiune, injustitie, necaz, suferinta, razboi etc., vom intelege cel mai simplu dintre toate lucrurile: raul nu este niciodata infaptuit de oameni buni. Bunatatea e o stare a fiintei, dar nu una care ni se pune pe tava. Bunatatea nu cade din cer si nici nu creste in pomi, ca merele sau ca perele. Bunatatea este o descoperire, pe care n-o pot face decat aceia care pornesc constient in cautarea ei si aceia ceare pun la indoiala faptul ca emotia negativa, distructiva si dureroasa este singura alegere posibila in situatii de viata ostile sau provocatoare.
Ura vine de la sine: e indejauns uneori sa-ti strige cineva in fata un cuvant grotesc, e indeajuns sa-ti scada salariul, sa te irite un coleg ori sa-ti spuna partenerul de viata ceva care te isulta, pentru ca ura, furia, deznadejdea sau alte emotii negative sa te scurme si sa te determine sa reactionezi violent. Avem nevoie de putin sa uram si tot atat de putin sa iubim, dar avem si puterea sa alegem intre ele. Puterea aceasta incepe in noi; in gand, in sentiment, iar gandul si sentimentul ne determina reactia si comportamentul. Daca in locul urii am alege rugaciunea pentru celalalt, oare ce s-ar intampla? Daca – in loc sa-i aruncam palma peste obraz, l-am intoarce si pe celalalt, ce s-ar intampla? Daca am transforma legenda, cuvintele, ceea ce stim in realitate, care ar fi efectele, consecintele, ce schimbari ar aduce asta lumii, existentei, dar – mai ales – ce s-ar schimba in noi insine? Daca am trece de la teorie la fapte si de la cunoasterea mentala la cea experimentala, oare ce s-ar schimba in noi si in jurul nostru?
S-ar schimba totul, incetul cu incetul, dar asta-i o problema de exercitiu. Asta-i o problema de decizie personala. A decide sa nu mai stai la mana impulsurilor primitive, care spun "uraste, distruge-l pe cel de langa tine, da-l afara, fa-l sa dispara, sa plece, desfiinteaza-l" inseamna a creste in launtrul tau. A putea sa te rogi pentru altul, pentru cel care-ti face rau, ca si pentru cel care-ti face bine inseamna a fi destul de constient, de curat, de frumos in mintea si-n sentimentele tale. Numai frumusetea din interiorul nostru are puterea sa se roage pentru dusman si pentru prieten, deopotriva, iar frumusetea aceasta nu poate patrunde in trairea nimanui fara un strop de osteneala. In clipa in care vom izbuti sa ramanem in rugaciune pentru un dusman ne vom invinge impulsurile primitive din noi insine. Vom invinge raul din noi, iar asta-i realizarea fantastica intr-o viata de om, e drumul nostru catre bunatatea pe care o cautam in lume si drumul lumii catre schimbare!
Citește pe Antena3.ro
