Şah la guvernator

Vara nu-i ca iarna, atunci când preşedintele Băsescu declara senin că, "în ciuda deprecierii masive a creşterii economice în România, continui să rămân optimist, împotriva multor estimări că România va avea o creştere economică negativă".

Cu alte cuvinte, de la laitmotivul de iarnă "România va avea o creştere economică mică, dar va avea", preşedintele face o rotaţie de 180 de grade, spunând acum că "optimismul manifestat de BNR nu are acoperire în evoluţiile economice viitoare şi vom avea scădere şi în trimestrul doi, ceea ce înseamnă intrare în recesiune după toate normele".

Din asta se deduce că multele estimări de creştere economică negativă, împotriva cărora lua atitudine şeful statului, erau, de fapt, viabile. Dar preşedintele lasă să se înţeleagă că nu el e vinovat pentru că a aruncat cu jumătatea plină a paharului în popor, ci BNR, care l-a indus în eroare.

Ceea ce îi scapă lui Băsescu e că, indiferent ce presupune banca centrală, creşterea economică nu e treaba ei. BNR veghează asupra inflaţiei şi stabilităţii financiare. De PIB se ocupă Guvernul, pe care Băsescu tocmai a uitat să-l tragă la răspundere.

Iar preşedintele mai omite ceva în discursul său. Dacă BNR lua măsurile antiinflaţioniste adecvate, dobânda de politică monetară nu scădea la 9,5%, ci creştea la 12%, ceea ce amplifica recesiunea. Faptul că traiectoria descendentă a dobânzilor nu este sustenabilă în momentul de faţă e arătat de riscul de ţară "tranzacţionat" prin intermediul CDS-urilor (Credit Default Swap). CDS-uri prin care băncile se asigură împotriva riscului de neplată şi al căror cost e încorporat în preţul creditului, ceea ce explică de ce nu se ieftinesc împrumuturile.

Am ajuns însă într-un punct în care discuţia se poate complica cu prea mulţi termeni tehnici, iar scopul declaraţiei preşedintelui e unul simplu, eminamente politic. El a realizat că mai sunt câteva luni până la alegeri şi nu are cu cine să se bată pentru a demonstra electoratului că este primul bărbat al ţării. Şi atunci, Băsescu se desolidarizează brusc de optimismul BNR, după care ar mai avea nevoie de un nou Guvern, compus exclusiv din miniştri PSD ori din tehnocraţi apropiaţi social-democraţilor, pe care să-l culpabilizeze alături de banca centrală pentru contraperformanţele economiei.

În ceea ce priveşte BNR, dacă aceasta nu va reacţiona la îndemnul politic de a scădea dobânzile, Isărescu riscă să devină duşmanul poporului în discursul prezidenţial. Numai că Banca Naţională nu prea are de ce să reducă preţul banilor, în contextul în care CDS-urile au crescut la 3,6%.

Fireşte că banca centrală poate forţa o scădere a dobânzilor, dar ar observa curând după aceea că revine presiunea pe cursul de schimb. Practic, în oricare dintre variante - nu scad dobânzile sau creşte cursul - Băsescu are motive de a se "lupta" cu BNR la televizor.

Şi, totuşi, preşedintele poate fi prins în ofsaid. Dacă în România ar veni un alt Guvern, care ar reuşi să oprească recesiunea în cel de-al treilea trimestru şi ar arăta că nu se mai dau oameni afară, tirul acuzelor prezidenţiale ar rămâne fără obiect. Până una-alta însă, declaraţia lui Băsescu prin care spune că economia va intra în recesiune "după toate normele" încurajează deciziile companiilor de a disponibiliza personal, agravând circumstanţele în care ar funcţiona un nou Executiv.

Iar ameninţările la adresa băncilor, în loc să le convingă să reia creditarea, le determină să-şi ia măsuri asiguratorii şi faţă de riscul politic. Deja CDS-urile, de care spuneam că nu permit BNR să scadă dobânda de politică monetară, indică un risc care l-a egalat pe cel corespunzător Ungariei.