Cei mai frumosi ani din industria IT-ului au fost aceia in care toata lumea credea ca numai computerele pot schimba lumea.
Ca o pot salva nu doar de plictiseala (o data ce oricine are sansa sa invete sa se joace Doom), dar si de foamete, seceta, subdezvoltare si in general mizerie.
In anii acestia, pe care i-as pune undeva la sfarsitul mileniului trecut, statele au decis ca trebuie sa se implice cu bani si programe care sa aduca PC-urile si Internetul la indemana oricui. Calculul era simplu (desi oarecum mai legat de romanele SF decat de studiile sociologice): informatia va aduce prosperitate. Oamenii saraci vor invata trucuri noi prin care sa faca bani. Pune omului ecranul in brate si se va lumina. Brusc.
Hm. Se pare ca profetii Revolutiei Digitale au cam exagerat cu optimismul. Un studiu recent al publicatiei britanice The Economist vorbeste despre un astfel de program destinat aducerii calculatoarelor la indemana taranilor saraci din India. Oameni care traiesc cu mai putin de un dolar pe zi au vazut inaltandu-se in mijlocul satului o cladire noua, cu cateva ecrane stralucitoare inauntru si o antena de satelit deasupra. Centrul de acces la Internet - si la cunoastere, daca tot vine vorba de asta - a ramas insa complet necunoscut pentru satenii saraci. "N-are nici o legatura cu viata noastra, noi doar stam aici in
casa si incercam sa supravietuim", marturiseste un localnic. Un alt centru, care ar fi trebuit sa disemineze informatii despre locatia bancurilor de pesti, pentru uzul pescarilor saraci a ramas fara mare utilizare practica, intrucat pescarii n-aveau GPS-uri cu care sa-si duca barcile exact la locul indicat de calculator. Revista face o analogie cu fenomenul "tractoarelor ruginite" din anii â60 si â70, cand tarile in curs de dezvoltare au facut mari eforturi bugetare pentru a importa utilaje de tot felul, pe care insa economia locala, priceperea oamenilor si traditiile lor nu le-au putut integra. Taranii pur si simplu se intelegeau mai bine cu boii si plugul de lemn.
La asta m-am gandit zilele trecute cand presa a vorbit despre tavanul cazut in capul copiilor la o scoala din Ploiesti. E acelasi oras in care anul trecut s-au inaugurat destule sali de sport dintr-un program guvernamental destinat mai degraba livrarii de panglici pentru foarfecele demnitarilor decat schimbarii in vreun fel a calitatii invatamantului.
Ce legatura are insa asta cu IT-ul? Poate ca are: trenul cunoasterii digitale trebuie prins din scoala - dupa aceea e deja departe. Salile de sport vor genera poate cativa noi Mutu si Hagi, dupa modelul salvarii individuale, provenit si el din lumea a treia. Dar ca sa scapam toti ne trebuie in continuare sali de gandit in scoli. De-alea cu calculatoare.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
