Printr-o lovitură diversionistă de mare maestru, preşedintele Traian Băsescu a reuşit marţi încă o mare performanţă politică. Aceea de a îngropa mediatic vârful de expunere al scandalului Ridzi: audierea publică a ministrului în Parlament.
Cu acest tip de mişcare, reuşită graţie în primul rând televiziunilor de ştiri, preşedintele demonstrează încă o dată că este reperul fundamental pentru PD-L, o persoană ce acţionează după principiul: "Eu v-am făcut, eu vă omor!".Scandalul politic al anului 2009 are în centrul atenţiei un ministru şi un parlamentar de la PD-L. Monica Iacob Ridzi, la cei 32 de ani împliniţi în ziua audierii, şi-a asumat în ultima perioadă rolul de protector politic şi financiar al mezinei Băsescu. Nu ştiu dacă asta a propulsat-o spre înaltele funcţii deţinute azi, dar reţeta e mai veche şi încă valabilă.
Esenţa dosarului ministrului Tineretului este şifonarea de bani publici, fără licitaţie, cu valori mult supraevaluate ale unor prestări de servicii, către interese private. Pe zi ce trece, aflăm tot mai multe detalii interesante despre adevărata miză a banilor oferiţi cu generozitate: candidatura Elenei Băsescu.
Fiica cea mică a împăratului şi-a luat avânt de zestre electorală din bani publici. Acesta era, a fost şi va fi un subiect foarte fierbinte pe masa preşedintelui Băsescu. Evident că ştia de toată această operaţiune. De aceea a tăcut şi tace pe tema Ridzi. Altfel, domnul preşedinte e foarte vorbăreţ în te miri ce domenii: viaţa de partid în PD-L, agricultură, infrastructură, "re-ce-si-u-ne", prezenţa în Irak si multe altele. Când a venit vorba de beleaua din curtea Modroganului, i-a mâncat pisica limba!
Văzând că cea mai mare parte a presei nu se lasă în privinţa dorinţei ferme de a dezvălui matrapazlâcurile ministresei june şi sportive, preşedintele a ticluit el ceva. După o îndelungă aşteptare, fără nici un semn că ar putea să se producă vreo suspendare din funcţie, venea şi ziua cea mare. Nu e vorba de aniversarea tânărului demnitar de Valea Jiului. Ci de audierea cu presă, mai precis deschiderea oficială a investigaţiei parlamentare pentru ghiduşiile financiare cu damf politic de la MTS.
Când colo, ce să vezi? Exact când să spună doamna Ridzi câte ceva, apare preşedintele cu o declaraţie de presă în urma unei şedinţe CSAT organizată pe nepusă masă. Cu o agendă foarte subţire, încropită pe genunchi, întrunirea organismului suprem de securitate şi apărare a venit la fix pentru a schimba agenda televiziunilor. Care au întrerupt, evident, transmisiile din Parlament pentru a-l difuza pe măria sa, de la Cotroceni. Subţirimea de-claraţiei prezidenţiale demonstrează cu vârf şi îndesat că şedinţa CSAT a fost doar un pretext.
Şi pentru ca lecţia de imagine să fie completă, jucătorul principal a mai executat un dribbling pentru peluzişti. O descindere la ministerul pe care l-a păstorit ani mulţi, în 5 mandate. Şi care are acum, în 2009, ruşinosul bilanţ al infrastructurii dezastruoase din România. Traian Băsescu s-a întors acolo fără nici o remuşcare. Actul întâi, scena farsei Euroconstruct. "Nu sunt în sală, deci nu puteţi face nu ştiu ce acuzaţii", proclamă ca pentru fraieri preşedintele.
Sare din păpuşoi Nepotu' Suca, alias Radu Berceanu: "Da, ei nu sunt aici pentru că sunt plecaţi în străinătate". Tot e bine că îşi cunosc agenda unul altuia şi-şi motivează în public absenţele. La întoarcerea din ţările cu autostrăzi, probabil domnul Vulpescu îi va aduce preşedintelui un nou fes Paul&Shark. Doar se apropie campania, luminata frunte prezidenţială trebuie protejată, nu?
Actul doi: "Căşuneanu, ia zi, ţi-am dat eu vreun ban cât am fost ministru?". Tatăl faimosului Costeluş de la Oituz, posesor al unui Bugatti Veyron, cea mai scumpă maşină din lume (1,5 milioane de euro) raportează: "Nuuuu, cum să-mi daţi? Nimic, nici o leţcaie". Doar mi-aţi luat, ar fi spus un mucalit de rândul invitaţilor...
Una peste alta, ziua de 30 iunie rămâne una antologică în istoria diversiunilor politice pe piaţa media. Ea se adaugă şirului nesfârşit de lacrimi prezidenţiale în te miri ce ocazii, inaugurat cu prilejul primei retrageri stolojene.
Pentru că are un interes personal în acoperirea problemei uriaşe cu fiica sa şi campania ei pe bani publici, preşedintele a salvat (a câta oară?) PD-L de la căderea pe tobogan. Împotriva creşterii efectelor crizei economice, a gestiunii diletantiste din partea lui Emil Boc şi miniştrilor PD-L, salvarea vine mereu de la palatul prezidenţial. Prin tot ceea ce legea nu interzice în mod explicit, Traian Băsescu domină piaţa anului 2009. Marea diversiune de marţi ne arată ca el va face agenda până în ziua alegerilor prezidenţiale. Al doilea mandat şi menţinerea PD-L în top sunt obiectivele sale majore. Le va realiza oare?