x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Sapun Yardley

Sapun Yardley

27 Aug 2004   •   00:00
Sapun Yardley

Stiu cateva povesti despre sapunul Yardley. La Canal, un vestit profesor clujean, condamnat la douazeci de ani de detentie, a primit de acasa, in pachetul cu alimente, si o aschie de sapun englezesc Yardley.

Gardianul, care a controlat continutul pachetului, a mirosit bucata de slana de care sotia profesorului lipise bucata de sapun Yardley Tabac si s-a minunat ce fain parfum poate sa aiba porcul ardelenesc. Pe Hary Brauner, celebrii sai prieteni din Anglia, Franta si Spania - Herbert Read, Jacques Lassaigne, Dali - l-au intrebat, cand acesta a iesit din inchisoare, ce sa-i trimita mai intai. Si Hary Brauner a raspuns: "Sapun Yardley". A treia istorie e tot cu un mare patimit, un colonel roman de aviatie cazut prizonier la rusi. Ofiterul le daruia paznicilor, niste trogloditi din stepele Asiei, cate un sapun din rezerva lui sacra de Yardley, iar soldatii ii aduceau in schimb paine. Cand n-a mai avut sapun Yardley de dat, paznicii lagarului au fost foarte dezamagiti si chiar au vrut sa-l impuste. Asiaticii isi facusera un obicei sa-l manance la betiile cu vodca de sfecla si apa de colonie poloneza.

In prima poveste e vorba de un mesaj plin de delicatete. In a doua, de modul uneori straniu in care se manifesta solidaritatea in lumea artistilor de rang mare. In cea de a treia, ideea e ca exista lucruri care fascineaza si ne marcheaza vietile, fara sa intelegem intotdeauna din ce cauza si pentru cata vreme. Fiecare om poate sa povesteasca o intamplare cu un fapt marunt la care se gandeste si din amintirea caruia parca isi regenereaza speranta. Goethe spunea ca el a avut parte numai de lucruri obisnuite, pe care semenii, din motive adesea numai de ei stiute, le considerau importante. In toate cele trei intamplari, oamenii care le-au trait au fost personalitati. De aceea, probabil, am ramas cu credinta ca sapunul Yardley tine de secretele unei educatii superioare, ca e, in felul sau, o chestiune de blazon. Au loc revolutii, razboaie mondiale, gigantice transformari sociale, dar unele folosinte de casta - ca sapunul englezesc Yardley, produs dupa o reteta unica inca de la 1770 si cumparat indeosebi de cei cu gusturi cultivate si, mai ales, cu stare - nu se modifica.

Povestile le tin minte, insa la sapunul Yardley nu m-am indulcit. Ce sa fac eu, un oarecare din Brailita, cu sapunul lorzilor? Si ca sa fii snob e nevoie de un efort. Or, mie-mi prieste munca fara efort. Am muschi doar la degetele cu care bat la masina si la creier.

In Germania, la Nürnberg, pe strada comerciala pe care se inghesuie turistii de toata mana, o farmacie vindea zilele trecute sapun Yardley autentic, cu hartie de firma, la pret redus. I-am zis farmacistei o intrebare prosteasca, in care era cuprins si raspunsul: "Dar e sapun Yardley, nu-i asa?! Sapun Yardley adevarat?! Cum sa se vanda atat de ieftin?" Femeia a ridicat din umeri. Si nu doar pentru ca nu intelegea limba romana. Nu fiindca nu avea habar de nici una din legendele acestuia. Gata, s-a terminat cu legendele! Suntem o omenire care da banul si ia marfa. Lorzii s-au imputinat, fostii puscariasi din intelighentie au murit si ei. Cu Yardley isi spala marlanii nadragii.

×
Subiecte în articol: editorial sapun yardley