x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Săriţi, lume, mă omoară Ponta!

Săriţi, lume, mă omoară Ponta!

de Petru Calapodescu    |    26 Apr 2012   •   12:15
Votul de azi, din Parlament, nu e, pana la urma, un vot in privinta motiunii de cenzura doar contra Guvernului Ungureanu, acuzat de graba cu care vrea sa puna pe taraba ultimele resurse ale tarii, ca si de distribuirea abuziva si preferentiala a fondurilor publice, ori de intolerabila cedare in fata mofturilor UDMR. Este vorba, deci, de o atitudine a senatorilor si deputatilor practic referitoare la intreaga guvernare pedelista, incepand din 2008. Si chiar la modul in care, de-a lungul a doua mandate, Traian Basescu si-a pus nefericita amprenta asupra evolutiei tarii, arogandu-si atributii si puteri discretionare pe care Constitutia nu i le dadea, si impunand repetatelor cabinete conduse de Boc, iar acum de Ungureanu, masuri politice, administrative si de gestionare a treburilor tarii care au dus-o pe ultimul loc in UE, au prabusit inadmisibil si, dupa cum se apreciaza in cancelarii occidentale, nenecesar nivelul de trai, prin instituirea unui regimi de austeritate socotit azi pana si de experti ai FMI, altii decat Jeffrey Franks, drept excesiv, nejustificat de situatia finantelor romanesti. Fara a pune nimic in schimb, fara a jugula evaziunea fiscala din care se adapa pusculitele si clientela de partid.

Exodul din barca portocalie demonstreaza ca pana si multora din prea supusii soldati ai Puterii (mai ales Minoritatile, dar si altii, din PDL, UDMR sau UNPR) s-au saturat de abuzurile din varful piramidei, de modul dispretuitor in care au fost tratati ca niste simple paiate, bune doar sa voteze dupa degetul lui Mircea Toader, sau sa fie numarati ca oile la strunga de o repetenta la aritmetica, pe nume Roberta Anastase. Emil Boc zicea ca prin demisiile din PDL partidul sau, chipurile, s-ar curata, ramanand in el numai oameni de calitate. Asa e...


Raman alde Gelu Visan, Elena Udrea, Alin Popoviciu, Ioan Oltean, Petru Calian, Sulfina Barbu, Sever Voinescu si altii, eiusdem farinae, decisi sa duca in continuare, daca or mai fi lasati, aceeasi politica de pana acum si sa sustina in continuare un guvern pe gardul caruia scrie Ungureanu, dar inauntru e Basescu. Vom vedea azi cat pret mai pun, daca au pus vreodata, parlamentarii din arcul guvernamental pe interesele alegatorilor lor. Desigur, nu-i vorba de pretul unui kil de tuica distribuit de tutarii Robertei prin satele prahovene, sau al unei excursii sub supraveghere politieneasca, sponsorizata de penalul Cristian Poteras.


Apropo de Roberta Anastase, acest simbol portocaliu, incidentul de miercuri merita, totusi, cateva cuvinte. Categoric, pentru un om politic de varf si trecut prin scoala nu ca manechinul pe podium sau gasca prin apa, Victor Ponta a gresit impardonabil, zicand ca "poti sa-i si impusti, tot nu se lasa". Limba romana e bogata in expresii, iar perifrazele sunt accesibile stiutorului de carte. Poti sa-l faci pe cineva tampit si fara sa i-o spui de-a dreptul. Dar - daca n-ar face parte dintr-un scenariu pe care pedelistii il folosesc in ultima vreme, pozand in victime si implorand mila publica - reactia Robertei Anastase a fost penibila si caraghioasa. Despletita, nesmacuita si cu vizajul ravasit parca de spaima, a sarit in fata cameramanilor, tapurind ca Ponta a amenintat-o cu moartea. Parca era o piranda iesita in fata cortului si zbierand "Sariti, lume, ca ma taie!". Hai sa fim seriosi! Nimeni n-are de gand sa-i omoare, n-ar mai avea cine sa dea socotela pentru felul in care, atatia ani, si-au batut joc de o tara amarata. Pentru ca, oricat ar trage de timp, deznodamantul se apropie cu repeziciune. N-o fi sa fie azi, va fi in iunie, la o noua motiune de cenzura, sau in noiembrie, la alegeri.

×