Savurez, nu votez!

MOTO: "Atrage-i pe toţi proştii de partea ta şi poţi fi ales oriunde". / Frank Dane

Zorii s-au amestecat lăptos cu ceaţa sfâr­şitului de toamnă şi strada pare înecată în fum. Calc cu grijă, să nu care cumva să strivesc dimineaţa aceasta călâie. În Piaţa Puişor, în rotocolul ce înfăşoară câteva străzi bucureştene, o mână întinsă mă împunge obraznic. Insistent şi arogant. E mâna lui Vanghelie, ca un fierăstrău gata să reteze fleici din electoratul necăjit. "Ga­rantez, dar nu candidez", se împău­nea­ză, fără să se mire, de pe un panou imens, şeful echipei pesediste. Criza mon­dială a lovit năprasnic şi gramatica limbii almanahe, desfigurând-o, dar cine se mai poticneşte de-o virgulă? Şi aia electorală. Asta nu-l împiedică s-o "garanteze" chiar şi pe fosta ministresă de la în­văţământ, gracila Ecaterina Andronescu. Îmi îndes mâinile în buzunare şi trec mai departe, urmărit de privirile oache­şului primar. După câţiva paşi dau de blajinul Corneliu Ciontu, fugarul dezvadi­mi­zat. Şade şi el pe un banner de campanie, ga­rantat vanghelic. Ca să vezi ce-nseam­nă politica în tran­ziţie! "Marean" a ajuns ditamai "garantul", şi asta e îngrijorător pentru capitala ţării cu pretenţii euro­pene. Iuţesc pasul. Degeaba însă, Ludovic Orban mă prinde la semafor şi sare să-mi apuce mâna. Mă feresc grijuliu, să nu fiu contaminat politiceşte.

Nu e singur, s-a întovărăşit cu Crin Antonescu şi Cristian Ţopescu, pe un ecran mişcător. Nici nu mă dezmeticesc, că, vizavi de "Marriott", alt liberal, anonimul Cristian Banu, se repede şi el cu mâna ţanţoşă. S-a cocoţat pe un bloc şi, de acolo, de la etaj, se uită în jos, la alegătorii care abia  se mai ostenesc să cate spre cer. Din fericire, în cer sunt îngeri, nu politicieni! Iar lui Banu nu i-au crescut aripi şi nu se arată  semne că mi­nunea va pogorî asupra-i. Ceva mai încolo, la altă răscruce de chirigii politici, "România e pe mâini bune", dacă e să-i luăm în seamă pe portocaliii Elena Munteanu şi Gheorghe Udrişte. Pe­re­chea candidată la glorie parlamentară răspândeşte un aer casnic, de cumse­că­de­nie grizonată, în ton cu molcomia car­tierului aproape central. Vasăzică, pede­liş­tii stau doar cu ei, nu s-au înhăitat cu alţii. Cică "PSD fură tot", pe cont propriu,  şi d-aia s-au ofticat  camarazii slugarnicului napocitan. Ca şi când "cior­deala" n-ar fi o afacere transpartinică! Cobor pe lângă Casa Poporului şi, brusc, mă izbesc de unu, Horia Valeriu Ra­docea. Încape cu greu în poza electorală, îl incomodează fălcile late. Pentru o "Românie mândră şi prosperă", foto­grafia e sugestivă, deşi o "Românie rotofeie" e niţel peiorativ. (Aşadar, "România dodoloaţă" redivivus, semn că spiritul caragielean ne tutelează carica­tural veşnicia...) Îi ţine isonul, pe colţul opus al mohorâtei clădiri, un "prosper" social-democrat, pântecosul Cătălin Voicu. Aceeaşi fizionomie împănată, străbătută de-un zâmbet uleios. Nu lip­seşte degetul butucănos vârât în corneea tre­cătorilor de ocazie. Tupeu electoral şi propagandă guşată. La celălalt unghi pândeşte  "Avocata ta pentru Parlament", vecină de panotaj cu o brunetă focoasă, "pic­tată" parcă să savureze "gustul bue­no" al napolitanei învelite în ciocolată. Uninominala Alina Gorghiu devine invi­zibilă şi derizorie. O eclipsează fata cu buze senzuale şi ademenitoare, prevestitoare de plăceri aprinse. Gata, m-am decis, hotărârea e definitivă, nurlia m-a convins! Prin urmare, savurez, nu votez!

La vale, înspre "rondul de la Coşbuc", conservatorul Sergiu Andon ne asigură că "Merităm cele mai bune şcoli". Cât ci­nism în ţara analfabetismului galo­pant! Pe cine să mai intereseze şcoala, de vreme ce cartea îţi face parte la coada destinului? Fiindcă averile s-au strâns în partea agramaţilor şi nu a premianţilor. Sloganul altuia, la fel de roşu, ne îmbie parşiv, amăgindu-ne c-am merita tot respectul planetar. Ce mai minciună ! Păi, la puzderia de neisprăviţi şi netrebnici, nu respectul  se cade nutrit, ci dezgustul! De undeva, din înghesuiala de maşini şi pietoni, se iveşte duba  "Tribunului". Mesajul caligrafiat pe tabla imaculată  este pe măsura poetului. Idealist şi simţitor. "Pentru mine, românii mei sunt cei mai  frumoşi, cei mai deştepţi, cei mai curajoşi, cei mai credincioşi oameni de pe Pământ", îşi mărturiseşte excesul patetic stârpitorul de mafioţi. Dumnezeule, dar românii mei sunt şi urâţi, şi proşti, şi laşi, şi păgâni, nu-s numai precum icoanele vii din aforismele liderului peremist! Românii mei sunt fiinţe normale, cu virtuţi şi vicii pe măsură, im­perfecţi ca şi celelalte naţii ale lumii.

"Tu înainte de toate", scrie pe hârtii li­pite de stâlpi ori spânzurate oriunde, la mişto electoral. Înainte de tine sunt ei, mereu ei, politicienii fără de scrupule şi fără de interes naţional. Adică "Ei cu ei", cum nimerit şi-a ales juma’ de crez for­maţiunea aliniată la boloBOC trai(a)nic.