Sclipirile lui Bobiţă

Întâmplarea cu Bobiţă a născut un scenariu: câte a tras după el în viaţă Traian Băsescu, preşedintele unei ţări cu deschidere la marea pe care plutea flota ce-i poartă numele. Altfel zis, cum ar fi arătat România, ce ar fi existat şi ce nu între Carpaţi, dacă, de pildă, comandantul de navă în loc s-o ia spre Cotroceni, s-ar fi reactivat la Anvers?

Şmecheria retragerii Elenei din PD-L are şi o parte bună. Eliberează de complexe gramaticale partidul, marcând victoria lui Vanghelie care rămâne, astfel, piscul lingvistic al spectrului politic. Ne-a băgat însă în ceaţă chestia ăleia mici că prin ieşirea din PD-L a scutit partidul de corvoada de a alege "între ea şi intelectuali". Surse de la tineretul pedelist mărturiseau că intelectualele Udrea, Turcan, Monica Maria Iacob Ridzi s-au simţit luate la mişto.

Pe de altă parte, lăsată de capul ei să-şi ia soarta în mâini, a mică a lui Băsescu îşi face ştampilă din iniţialele auto -EBA - şi le propune prietenilor care o vor aleage pentru Parlamentul European o fiţă dobândită pe filiera Bamboo: să-i voteze numărul de Range Rover. Tâmpenia confirmă zvonul că adevăratul protejat prin retragerea mezinei este dl Băsescu: sclipirile lui Bobiţă îi făceau varză campania pentru al doilea mandat cu acces la licurici.

Întâmplarea asta cu Bobiţă m-a făcut să mă gândesc la câte a pătimit Traian Băsescu,  preşedintele unei ţări cu deschidere la marea pe care plutea flota ce-i poartă numele. Altfel zis. Cum ar fi arătat România, ce ar fi existat şi ce nu între Carpaţi, dacă, de pildă, comandantul de navă în loc s-o ia spre Cotroceni, s-ar fi reactivat la Anvers? Presupunerile nu respectă cronologia lor fiindcă e plictisitor.

Deci. Elena Udrea tăia bilete în parcările lui Cocoş. Singura vitejie a micului Boc rămânea Poc la Gheorghe, căderea ce l-a înălţat în faţa electoratului, motiv pentru care de atunci începe fiecare declaraţie cu "voi fi foarte scurt". Când l-a scos Gheor­ghe din subsol i-a semnat viitorul. Cazul Valiza era o ficţiune, fiindcă nu exista DNA.

Pe vremurile astea vide de lichidi­tăţi, cu două milioane jumate de euroi cheş, Jiji prindea top 500 de mii. Valentin Stan nu mai era Dracula cu laptop. Nicolae Văcăroiu rămânea la etajul 2 al blocului în care l-a inundat pe Năstase şi nu mai râvnea la parterul lui Băsescu. (punct) Care fiind la Anvers nu mai râvnea la Mihăileanu. Liberalii nu-l mai inventau pe dl Atanasiu, care nu pupa în vecii vecilor Ministerul Apărării şi mâna dnei Bijboacă, după cum nici dna Bijboacă nu-i mai dibuia mâna să-i bage verigheta pe deşt. Sectorul 3 nu mai cimenta prietenia Negoiţă-Prigoană. Podul de la Mărăcineni rămânea în afara istoriei. Geoană vegeta în State.

Stolo? Cu Stolo e mai complicat. Cu cine plângea în direct? Îl vedeaţi pe Stolo plângând cu Ion Iliescu? Nea Nelu nu crede-n lacrimi. Cine-i mai uda umărul? Milică era lider regional, Radu Vasile a plâns o singură dată în viaţă. Când l-a durut măseaua şi a plecat la dentist, la Tel Aviv, întărind prietenia România-Israel, după care a mâncat fasole cu Miron Cosma la Cozia, şi a râs până l-a dat Milică afară din guvern, el s-a baricadat în biroul de premier, iar Milu s-a întâlnit cu ţărăniştii să-i tragă guvernarea de sub picioare.

Poate Boc, dar Boc nu-i poate plânge decât de la mijloc în jos. Bătrânul Hrebe nu exista sub formă de guzgan rozaliu. Hrebe jr n-ar ar fi luat virusul EBA. Dna Pippidi nu-şi arăta muşchii cu o copilă timidă, fragilă, de 29 de ani, care în schimb are ambiţia să înveţe. Range Rover - nu se vindea în rate cu un salariu de la 300 la 1.000 de euro. Se circula normal pe la Podul Basarab şi pe bd. Titulescu. Aveam preşedinte cu păr. Băse avea meşă. EBA, TBA, MBA rămâneau simple numere de înmatriculare. Mopul, croşetatul, sarmalaele, pusul murăturilor nu erau proiecte politice. Geoană rămânea ambasador în State.

Tăriceanu. Tăriceanu nu creştea din pumni ci din etalări pe podium. Liberalii nu se întăreau cu Chiuariu la Justiţie, Chiuariu nu se ducea cu elicopterul la inaugurarea piscinei tinereţii sale de licean. Adomniţei n-ar fi fost Abramburiţei. Nici neam de neamul lui Adomniţei nu pomenea nuntă cu elicopter. Geoană, cum îl ştiţi, rămânea la Washington. Mândria familiei era Ioana Băsescu, notar la Păuneşti. Liberalii nu apucau 10 la sută. Bush rămânea un licurici nesupt. Iarna era iarnă, vara vară. Şi trăiam bine. Ţigancă împuţită avea parfum de femeie. Săftoaica şi Udrea ar fi avut aceeaşi coafeză. Ponta râdea la bancurile lui Vanghelie. Putin nu fugea de preşedinţie. Ce ziceţi: Stolo, premierul lui Năstase? Scenariu posibil: nepoata Noricăi, numită la justiţie de preşedintele Meleşcanu. Statul îi plătea vilă la Anvers lui Băse, ca să se ţină departe de flotă.