Aparent, cel puţin, asistăm la începutul unei cotituri semnificative în activitatea CSM. Într-o analiză anterioară, vorbeam despre o implozie. Şi am avut dreptate. Dar jumătatea plină a paharului este schimbarea care ar putea să aibă loc. La capătul acestui proces, există realmente posibilitatea să avem un Consiliu Superior al Magistraturii puternic şi cu adevărat independent. Şi de aici încolo, Justiţia ar putea fi, la rândul ei, eliberată de constrângeri.
Cu riscul de a simplifica în mod brutal lucrurile, se poate afirma, cu un grad ridicat de certitudine, că vom avea un CSM puternic şi liber atunci când membrii săi vor fi desemnaţi de către corpul judecătoresc, prin asociaţiile acestuia sau, în mod direct, printr-un vot uninominal. Evident, a doua variantă e mai bună. Fiecare membru CSM ar urma, astfel, să fie legitimat de majoritatea magistraţilor. În această variantă, este de aşteptat ca din CSM să nu mai facă parte şi procurorii. Nici sub actuala Constituţie procuratura nu este recunoscută ca parte a Justiţiei. Sub noua Constituţie, această delimitare se va face mult mai clar. Mă astept ca în Legea fundamentală, astfel cum va fi ea revizuită, să stea scris negru pe alb ca procurorii sunt avocaţi ai statului, ca au un statut egal cu avocaţii părţilor şi că se află în subordinea Ministerului Justiţiei.
Să revenim, însă, la CSM. Membrii acestui organism, numai magistraţi, alesi doar de magistraţi, şi toţi magistraţii vor reprezenta cu adevărat puterea independentă a Justiţiei. Va fi momentul în care ar fi bine ca CSM, şi nu Ministerul Justiţiei, şi nu Preşedintele României, să fie singura instituţie abilitată să-i numească sau să-i demită pe şefii marilor parchete. Tot CSM-ului i-ar reveni în exclusivitate datoria de a desemna judecătorii în toate funcţiile ierarhice ale sistemului.
Dacă se va proceda astfel, va fi neputinţa în viitor ca reprezentanţii unui regim aflat la putere să poată determina – cum s-a întâmplat în ultimii ani – ce numiri să se facă la Înalta Curte. Dacă se va întâmpla aşa, probabiltatea de a avea procese ori sentinţe politice va scădea exponenţial.
Abia într-o asemenea eventualitate ar fi normal şi benefic pentru ţara ca şi o altă instituţie, Curtea Constituţională, să se schimbe din temelii. În prezent, în această instituţie funcţionează aşa-zişi magistraţi numiţi în baza unui algoritm politic, fără să existe obligaţia, în fiecare caz în parte, de a fi specialist de prima marime în materia dreptului constituţional. Aşa se şi explică de ce a fost posibil ca, în loc să interpreteze Constituţia, aceste personaje să adauge la Constituţie şi tot aşa se explică de ce un numar alarmant de mare de decizii se bat cap în cap.
Dacă va deveni o secţie a Înaltei Curţi, atunci şi Curtea Constituţională, în nouă sa formă, se va fi lepadat de politică. Vom putea avea astfel, într-o perioada de timp rezonabilă, o Justiţie cu adevărat independentă.
Sursa: CorectNews