Se vine cu tacâmul de acasă

"La fel de tacticos scoa­te apoi din pun­gă o lingură nou-nouţă, purtată cu el prin toate autoservirile, pentru că n-are încredere în lingurile de aluminiu ale unităţii"

A plouat zdravăn azi noapte. Din motive lesne de înţeles, Soarele n-are curaj să-şi facă apariţia pe boltă. Prudent, se mul­ţu­meş­te să tragă sforile din dosul unui nor, de unde îşi trimite razele sfioase. Piaţa a prins viaţă. Pe măsură ce sporeşte căl­du­ra, zarzavagiii dau jos prelatele de cau­ciuc şi aranjează fructele şi legumele pentru a părea clientului mai coapte. Câţi­va mătură apa din faţa tarabei cu bu­căţi din cutiile de carton în care s-a adus marfa. Doamne cuviincios îm­bră­ca­te sar peste băltoace cât mai elegant posibil. Un câine jigărit umblă cu botul prin gunoaie. Din când în când  priveşte în jur. Vrea să vadă dacă nu cumva întreprin­de­rea sa supără pe cineva. Nu supără pe nimeni. Deocamdată.
De-a lungul străduţelor care dau în Piaţă, femei fără vârstă vând ouă pe sub mână. După ce le-ai dat banii, ţi le strecoară în sacoşă cu mişcări prudente. Parcă ar fi ilegaliste distribuind Scînteia sub regimul burghezo-moşieresc. Chiar în faţa Galanteriei se vinde hrană pentru peşti exotici. Sau cel puţin aşa scrie pe o tăbliţă înfiptă într-un peşte de ghips, un monstru prevăzut cu fălci de buldog şi o coadă de sârmă, Vindem  hrană pentru peşti exotici. Pentru a nu fi nici o îndoială că asta se vinde şi nu - să-i zicem - me­mo­rie suplimentară pentru computer, lăzii cu hrană i s-au adăugat potenţialii beneficiari: peştii exotici. Peştii exotici, mai precis, câţiva peştişori amărâţi, stau în borcane de iaurt şi sticle de lapte. Sunt coloraţi ca în manualele de Zoologie trase pe hârtie scumpă şi, fluturând anapoda din aripioare, se dau în sus şi-n jos prin apă. Aerul vine în acvariile improvizate pe furtune subţiri, ca de irigator, des­păr­ţi­te dintr-un furtun mai mare, prins la o roată de automobil, aşezată pe caldarâm. O umflă din când în când cu pompa de picior proprietarul magazinului, un zdrahon într-o cămăşuţă cu mâneci scurte, lăsând să se vadă pe ambele braţe o jună bine conturată. Un ţigănuş tuns chilug,
în pantaloni scurţi, cu labele desculţe pline de noroi, se ţine după tine smiorcăindu-se să-i laşi o portocală, deşi tu ai cumpărat doar două verze, pe care le ţii în palmă ca pe nişte trofee preţioase. Pe poteca de asfalt care e ce a mai rămas din strada cu atâtea maşini parcate pe o parte şi pe alta, îşi fac apariţia două fe­tiş­cane pe patine cu rotile, vesele dintr-un motiv doar de ele ştiut.
*

AMOR PE GEAM
Acoperite cu mâzgă podelele lunecă-n draci. La o frână bruscă, te duci, cu bilet cu tot, pe care tocmai te chinuiai să-l compostezi, până în plexiglasul ce-l desparte pe şofer de restul troleibuzului, riscând să desprinzi din lipici afişul pe care scrie: Restaurantul Garofiţa oferă în fiecare seară un program de jazz intim. Ţinuta obligatorie. N-ai cum să rupi vreo literă din anunţul: Conducătorul autovehiculului are drept de control. El a fost scris cu pensula chiar pe tavanul maşinii. Pe geamul îngheţat al ferestrei un îndrăgostit îi desenează iubitei două inimi dolofane, a lui şi a fetei, fireşte, pe care le leagă, până se dezgheaţă sticla, printr-un şnur închipuit tot cu degetul. Firişoare de gheaţă curg în capul unei călătoare de pe scaun.
- Du-te dracului, şi scrie-ţi amorul pe zăpadă, nu în capul meu!, zicea ea furioasă.
*

TÂNĂR ELEGANT
Autoservire cândva, în prezent Fast-Food. Aproape pustiu acum, pe la 4 după-amiaza. Dincolo de vitrina în care se sle­iesc preparatele, stă de una singură, fără să aştepte pe nimeni, o lucrătoare într-un halat soios, rupt pe la subţiori. Celelalte sunt pe undeva pe aproape, prin bu­că­tă­rie. Că sunt ne-o dovedesc nişte chicoteli despre care nu ştim dacă sunt stârnite de un bărbat sau de un şoarece. Un tânăr în ţinută de funcţionar în City (costum negru, cămaşă albă, cravată, servietă şi pantofi proaspăt lustruiţi) caută cu privirile o masă debarasată. O găseşte cu greu. Până atunci ţine tava în mâini ca şi cum ar vrea s-o ofere. După ce-şi pune tacticos tava pe faţa de masă murdară, tânărul scoate din servieta diplomat o pungă de plastic. Îşi trage în faţă, tacticos, castronul de aluminiu, în care ciorba îşi sticleşte steluţele serbede. La fel de tacticos scoate apoi din pungă o lingură nou-nouţă, purtată cu el prin toate autoservi­rile, pentru că n-are încredere în lingurile de aluminiu ale unităţii. La felul doi, Ghi­veci cu pui afumat, în care puiul e ceva de proporţiile unei vrăbii în­fo­me­tate, îşi şterge lingura, o vâră la loc în pungă şi scoate de acolo furculiţa.
din volumul Veselia generală în curs de apariţie