Secera lui Nea Ion si ciocanul lui Loti Tökes

"Premiul e cinic, dar, daca vrem sa facem ceva pentru memoria mortilor inutili care chiar au crezut ca este vorba de o revolutie, atunci nu mai avem dreptul sa ne mintim, pentru ca de fapt noi asta facem"

Evenimentele din ’89 raman un subiect tabu pentru tot mai multi romani. Se multumesc sa vorbeasca despre Revolutia romana si atat. Chiar s-au impacat cu ideea ca nu vor afla niciodata adevarul despre ce s-a intamplat in acele zile si prin urmare accepta ca intrebarea "Cine-a tras in noi 16-22?" este una retorica. Parintii celor care au murit atunci sunt disperati ca nimeni nu vrea sa le spuna cine le-a omorat copiii. Incep sa se gandeasca cu totii ca a fost o revolutie si asa e la revolutii: unii mor, altii plang si vin altii care profita de pe urma celor care si-au dat viata.

Si uite asa, Iliescu si toti cei care ar trebui sa raspunda pentru ceea ce s-a intamplat atunci, pentru lovitura de stat la care au participat si la care au avut roluri importante de jucat se bucura in fiecare iarna ca a mai trecut un an de cand romanii isi imagineaza ca in ’89 in Romania fost o revolutie si sistemul a fost infrant. Cel mai sensibil punct de pe harta tarii a fost si a ramas Timisoara. Cei de aici prefera varianta cu revolutia confiscata in locul celei de lovitura de stat.

Cand le-am vorbit ziaristilor de pe Bega despre lovitura de stat din ’89, despre care in mediile politice internationale se stie ca au avut ca actori externi serviciile secrete maghiare si serviciile secrete sovietice, acestia au ramas stupefiati. Se vedea ca, desi aveau cu totii banuieli si suspiciuni, nimeni nu le mai vorbise niciodata deschis despre asta.

Pentru ca avem datoria morala fata de cei care au cazut secerati de gloantele unor presupusi teroristi, nu putem lasa sa se astearna praful peste acea pagina de istorie care i-a facut eroi pe unii care nu meritau si i-a trimis in mormant pe altii pentru care viata de-abia incepea cu adevarat. 90% din cei ucisi erau din generatia noastra a celor de la PIN, generatia decreteilor. Naivi si plini de inflacarare, au crezut intr-o revolutie care le va aduce acea libertate la care visau.

Iata ca au trecut 16 ani si este tot mai clar ca in Romania n-a avut loc nici o revolutie. Inclusiv istoricul francez FranIois Furet, cel care a aratat ca, de fapt, revolutia franceza a inceput cu 200 de ani inainte de 1789, vizitand Romania in 1992, ne-a explicat intr-un interviu ca, de fapt, la noi a avut loc o implozie a sistemului comunist in interiorul lui. Personalul politic, spunea el, a ramas acelasi, s-au schimbat doar randurile in care este acesta asezat.

Impreuna cu colegii mei de la Timisoara am instituit un premiu anual: «Secera si Ciocanul». Vom decerna acest premiu pana cand autoritatile vor decide sa faca lumina cu privire la lovitura de stat din ’89 care i-a adus in prim-planul vietii publice pe cei care se aflau in esaloanele doi si trei ale nomenclaturii comuniste.

In acest an le-am premiat pe cele mai notorii personalitati, pe Ion Iliescu si pe Laszlo Tökes. Cine altcineva ar fi putut fi influentat de serviciile secrete comuniste maghiare decat pastorul Tökes si cine ar fi putut primi comenzi de la KGB decat cel care si-a facut studiile la Moscova si care a crezut cu toata fiinta sa in izbavirea pe care-o va aduce comunismul, fostul secretar cu propaganda al PCR, Ion Iliescu. Am ales «Secera si ciocanul», pentru ca este un simbol desuet, care merita sa fie atribuit unor personalitati politice care, prin declaratiile si prin gesturile lor, au intarziat mult dezvoltarea societatii romanesti. Ion Iliescu este tatal coruptilor si al tuturor oligarhilor, iar Tökes, cu obsesiile lui legate de autonomia Transilvaniei si de separatismul pe criterii entice, a creat numai probleme, atat maghiarilor cat si romanilor.

Premiul a fost insotit de dedicatia «Pentru contributia la lovitura de stat din decembrie ’89» si de indemnul «Sa spuneti adevarul la un moment dat». Premiul e cinic, dar, daca vrem sa facem ceva pentru memoria mortilor inutili care chiar au crezut ca este vorba de o revolutie, atunci nu mai avem dreptul sa ne mintim, pentru ca de fapt noi asta facem. Acceptam senin revolutia, pe teroristii, pe mortii din Timisoara si din celelalte orase, dar nu acceptam ca e imposibil ca Nicolae si Elena Ceausescu sa fi fost singurii vinovati.

Iliescu si Tökes se afla in fruntea listei celor care au obligatia sa vorbeasca, pentru ca sunt in viata si pentru ca datoria morala le cere s-o faca. Nicolae Ceausescu nu mai poate vorbi si nu ne poate raspunde la intrebarile pe care eu si cei din generatia mea ni le punem, prin urmare, cei care au dat ordin sa fie impuscat trebuie sa vorbeasca in locul lui.