Secerişul roşu

La clubul sărac nici arbitrii nu trag. Aceasta ar fi varianta recondiţionată a unui vechi proverb pentru ca el să reprezinte fidel realitatea din fotbal.

Rapidul s-a chinuit mult în meciul cu Farul. în final a obţinut victoria. O victorie curată, o victorie care ar fi putut însenina, fie şi vremelnic, atmosfera din Giuleşti. Dar suspinul adânc al rapidiştilor n-a avut partea nici măcar de acel crâmpei minim de repaus.

Perspectiva de a deplasa la Cluj, pentru meciul cu CFR, un lot subţiat rău, în special în apărare, creează îngrijorări apăsătoare. Nu mă refer la refuzul lui Andrade de a face deplasarea în situaţia în care nu i se va rezolva problema locuinţei. Situaţia lui se mai poate încă rezolva pe parcursul acestei săptămâni.

Verdictul definitiv îi vizează pe Marius Constantin, Maftei şi Fernandes, jucători puşi definitiv pe tuşă prin sancţiunile disciplinare dictate de arbitrul Robert Dumitru. Conducătorii Rapidului susţin că fluieraşul ar fi tras la ţintă fixă, că ar fi fost îngălbeniţi cu rea intenţie tocmai acei jucători aflaţi în pragul suspendării, că scopul lui Robert Dumitru ar fi fost acela de a pune astfel aşternutul unei victorii facile a clujenilor. Deşi nu pot fi invocate probe irefutabile în susţinerea acestei acuzaţii, suspiciunea capătă greutate în legătură directă cu alte bizarerii care au pigmentat prima etapă a returului şi trecutul mai îndepărtat.

Suspiciunile giuleştenilor, oricât de logic ar fi ele articulate, tot suspiciuni rămân. La Mediaş însă nu s-a mai lucrat cu jumătăţi de măsură. Părerile au căpătat consistenţa certitudinilor. Tiberiu Lajos a comis-o pe faţă şi fără menajamente. Robert Dumitru l-a eliminat pe Marius Constantin în drumul spre vestiare deoarece jucătorul l-ar fi ameninţat cu moartea pe arbitrul braşovean. Tiberiu Lajos, în schimb, cu mult mai curajos decât Robert Dumitru, a amnistiat chiar şi crimele din teren. I-a iertat de galbenul eliminării pe Izvoranu şi Malick, nu a acordat penalty şi cartonaş roşu la henţul comis în teren de Moţi. Gaz Metan a pierdut mai mult decât a câştigat Dinamo în urma acestui  rezultat viciat de arbitru. Cu toate acestea, reacţia lui Cristian Pustai s-a constituit în lecţie de demnitate şi bun simţ.

N-a comentat arbitrajul. "Câtă vreme pretind jucătorilor mei să nu reacţioneze pe teren la erorile arbitrilor, nu-mi pot permite eu, de pe margine, să procedez altfel". Adică nu-şi permite să procedeze aşa cum procedează "colegul" Mircea Rednic, cel care vorbea despre un arbitraj bun şi spunea că nu a simţit ajutorul arbitrului. Arbitrajul a fost bun numai pentru că printr-o furăciune pe faţă, prin japcă, echipa lui Rednic a fost salvată de la eşec. Iar dacă Rednic declară că "n-am simţit ajutorul arbitrului", concluzia care se impune de la sine este una singură: Mircea Rednic este nesimţit.