Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Probabil că majoritatea politicienilor noştri "bat ţara în lung şi-n lat" numai în campaniile electorale. Şi atunci o fac pe fugă - că lista de localităţi este lungă şi timpul scurt. În acele împrejurări "electorale" nu au timp să perceapă corect pulsul vieţii reale.
Oricum nu sunt interesaţi cu adevărat de lumea acelei Românii din afara oraşelor. Probabil că primesc şi citesc statistici şi rapoarte. Cifre seci şi formulări în "noua limbă de lemn" - nimic despre modul de viaţă cotidian şi mentalităţile celor care o dată la patru ani le dau votul.
De curând am ajuns, cu totul întâmplător, "la bâlci", la Bolintin. Un bâlci care se organizează anual, dinainte de 1989, de Sfântul Dumitru. Aveam camera foto cu mine, dar amploarea şi complexitatea fenomenului ar necesita o echipă întreagă de foto-reporteri care să lucreze acolo toată săptămâna, zi şi noapte. Este un subiect ca o mină de aur pentru cine vrea să realizeze un reportaj social cutemurător. Şi evident, celebra sintagmă a lui Caragiale - "simţ enorm şi văz monstruos" - şi-a dovedit, încă o dată, valabilitatea. Deşi am văzut mulţi poliţişti acolo, ei păreau, în mod absurd, mai degrabă nişte personaje de bâlci, travestite, şi nu nişte oameni ai legii, cu autoritate, care să impună o minimă ordine. Cei de la Poliţia Rutieră eşuaseră în a organiza sutele de maşini care, parcate aiurea, aproape că sufocaseră drumurile de acces. Ceilalţi poliţişti patrulau pe aleile bâlciului agale, ca-n timpul liber, în mijlocul unui "Turn Babel" de oameni, cerşetori, animale, produse, tarabe, cârciumi improvizate şi corturi, context în care prezenţa lor era mai degrabă pitorească.
După cum arată statisticile, în România majoritatea locuitorilor locuiesc "la ţară". Şi cine vrea să savureze o felie adevărată şi reprezentativă din viaţa României rurale, ar trebui să-şi petreacă o zi la bâlci. Să-i vadă pe aceşti oameni cum se îmbracă, cum vorbesc, ce fac, să-i asculte cum gândesc, ce vor şi ce speră. Este o lume halucinantă. Un spaţiu atemporal, guvernat de legi ce nu au nici o legătură cu Uniunea Europeană sau Bucureştiul palatelor puterii ori al mallurilor de lux. O paradă de personaje groteşti, pitoreşti şi ilare, înghesuite într-un loc ticisit ca un bazar oriental. Manele la maxim, fum gros de mici şi pastramă de oaie la grătar, mirosuri de bere, ţuică, brânză, porumb fiert, gogoşi, murături, parfumuri ieftine şi balegă de cal. Câini vagabonzi.
Aici se vând chiloţi, dincolo şurubelniţe şi mai încolo jucării alături de oale, cazane, saci cu gogoşari şi ardei, haine de "imitaţie de piele", stofe ieftine, brânză de burduf, carne macră, chibrituri, alarme, casetofoane, baloane, tacâmuri, gablonţuri, cosmetice, perne, prosoape, aşternuturi de pat, încălţăminte, vată de zahăr, perdele, covoare, ceasuri... Enorm de multe produse contrafăcute. Norme igienice şi de siguranţă încălcate. Muşte. Noroaie şi mizerie. Un labirint de construcţii precare, prin ale cărui coridoare înguste viermuieşte o lume aflată la marginea societăţii.
Totul aici este un spectacol strident şi gros: începând cu "frumoasele satului" (însoţite de băieţi dotaţi cu "Loganuri tunate") împleticindu-se pe tocuri cui prin noroaiele dintre tarabe şi până la beţivii care atârnă pe lângă terasele pline de fum. Un bâlci al deşertăciunilor "second-hand".
