Şi-a pus plămânii la uscat

Documentul stipula că Flacăra de pe Monumentul Eroului Ne­cu­nos­cut se stin­gea doar prin hotărâre de guvern.

Culai Banu stă pe prispă, aşteptând să i se usuce plămânii atârnaţi de dimineaţă pe sârma de rufe din ogradă. E fumător înrăit, şi medicii l-au sfătuit, punându-l la raze şi somându-l să zică 33, să-şi scoată plămânii o dată pe săptămână şi să-i spele cu detergent. După care trebuie să-i atârne la uscat. În tot acest timp n-are voie să fumeze, deoarece fumul de ţigară i s-ar putea depune pe pereţii dinăuntru ai corpului şi ar fi mai dificil să-i cureţe cu peria de sârmă, cum face un ins din satul vecin, şi el bolnav de atâta tutun.

*

AU SFINŢIT IZVORUL
De Bobotează, fraţii Mărdărescu au sfin­ţit izvorul care i-a făcut bogaţi. Prin anii '90, când spaţiul pentru învârteli era uriaş, cei doi au vârât bani în apă. În apă chioară, desigur. Numai că ei o puneau în sticle cu etichete viu colorate, cu dopuri din plută bună, şi o vindeau drept apă din care a băut Pustnicul Vasile. Pustnicul Va­sile era un personaj legendar, despre care se spunea că-ţi aduce câştig sigur la Loto.

La vremea respectivă, peste ţară se abătuse molima jocurilor de noroc: de la Bingo până la jocurile de într-ajutorare. Toată lumea râvnea să se îmbogăţească peste noapte. Şi cel mai adesea îmbogăţirea putea veni de la un loz norocos sau de la inspiraţia de a-ţi scoate banii înainte ca jocul de într-ajutorare să se prăbuşească, iar născocitorul lui să fie arestat, după ce, în prealabil, rămăsese fără o leţcaie.

Fraţii Mărdărescu au mirosit rapid afacerea. Astfel că apa chioară era vândută la un preţ înzecit drept apa care-ţi dădea clarviziuni. Sticla era vârâtă într-o cutie alături de o broşură de câteva file cu reguli de folosire.
Se spunea, printre altele, că apa trebuie pusă într-un pahar pe care nu l-a atins nimeni în ultimele 24 de ore. Se bea seara, înainte de culcare, în timp ce spuneai în gând tabla înmulţirii.

Graţie apei, în somn, ţi se arăta la un moment dat numărul câştigător sau data la care era cel mai nimerit să te duci să-ţi ridici banii de la jocul de într-ajutorare.

*

FLACĂRA PRIN LEGE
Parlamentul adoptase, cu unanimitate de voturi, Legea privind Cinstirea Eroilor Neamului şi a altor eroi. Documentul sti­pula că Flacăra de pe Monumentul Ero­u­lui Necunoscut se stingea doar prin ho­tă­râ­re de guvern. Printre altele, Legea pre­ve­dea o amendă de 25 de milioane de lei dacă stingeai din greşeală Flacăra de pe Mormântul Eroului Ne­cu­noscut. Dacă fap­ta era comisă cu intenţie, pedeapsa era închisoare de la 6 luni la un an. Prin ace­eaşi lege se stipula că întreţinerea vie a Flăcării urma să fie asigurată prin Bu­get.

Potrivit Legii privind Cinstirea Ero­i­lor Neamului şi a altor eroi, întreţinerea Flăcării urma să fie dată unui angajat care trebuia să aibă Facultatea de Istorie. Dis­cu­ţii contradictorii, ba chiar şi certuri de-a dreptul au stârnit amendamentul propus de deputatul unui partid naţio­nalist. Potrivit textului, se sancţiona cu amendă de până la 29 milioane de lei dacă intrai cu oile într-un Cimitir al eroilor neamului. Liderii formaţiunilor de la putere n-aveau nimic împotriva amendamentului. Numai că – susţinuse şeful grupului din Camera Deputaţilor – măsura ar trebui extinsă şi la Cimitirele militarilor aliaţi. Doar n-o să spuneţi că oile au ezitări să dea buzna într-un cimitir al militarilor francezi căzuţi pe teritoriul României gândindu-se că n-au viză Schengen. În Cameră remarca stârnise mare veselie. Luând cuvântul, în replică, autorul amendamentului scoase la iveală un document clasificat ca secret de către Ministerul Apărării Naţionale. Direcţia de Informaţii a Armatei ajunsese la concluzia că oile aveau o preferinţă deosebită pentru cimitirele eroilor neamului deoarece iarba de pe mormintele celor căzuţi pentru patria noastră sfântă – şi aici vocea oratorului se înmuie niţel, ca şi cum bărbatul s-ar fi stăpânit cu greu să nu izbucnească în plâns – iarba de pe aceste morminte e mult mai grasă, mult mai hrănitoare decât cea de pe mormintele străinilor.

Plecând de la acest discurs, Oficiosul Partidului publică în numărul de a doua zi un editorial ce se bucură de o apreciere deosebită în rândurile membrilor şi simpatizanţilor formaţiunii respective. Scris de un cunoscut poet şi publicist, editorialul demonstra în chip strălucit că eroii noştri se simt în pământul ţării ca acasă. Astfel că, aşa cum, în viaţă fiind, se jertfiseră pentru pământul sfânt al ţării, şi acum, după moarte, putrezind, îşi dădeau trupul pământului drag. Nu acelaşi lucru se putea spune despre militarii străini. Aceştia nu erau la ei acasă în pământul românesc.

• Din volumul Veselia generală, în curs de apariţie.