x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Şi dacă nu va fi să fie cum aştepţi...

0
Autor: Maria Timuc 01 Noi 2011 - 21:00

'Maestre, nu te-ai suparat pe mine pentru ca nu am facut asa cum ai vrut?' 'Ma bucur intotdeauna pentru fericirea ta, dar pentru ca nu am nici un fel de asteptari in ceea ce te priveste, orice ai face nu ma poate afecta', i-a replicat Maestrul (fragment din 'Autobiografia unui yo­ghin' a lui Yogananda). Comentam astazi expresia 'pentru ca nu am asteptari in ce te priveste, orice ai face nu ma poate afecta'.

Vorbim despre puterea asteptarilor de a ne dezechilibra emotional. Multime de emotii negative pe care le traiesc oamenii apar din pricina asteptarilor disproportionate, adesea iluzorii pe care le au de la alti oameni si chiar de la ei insisi. Asteptarile ne pot face fericiti si ne pot ghida pe drumul catre implinirea unor vise, cum ne pot rapi linistea si starea interioara de multumire. Ca toate lucrurile pe lumea asta, asteptarile au si ele doua taisuri. Abilitatea noastra de a avea asteptari sau de a le ajusta de fiecare data, in asa fel incat ele sa ne serveasca si nu sa ne saboteze, ar putea fi cheia catre maiestrie in viata omeneasca.

Multi, foarte multi oameni nu cred in transmiterea gandurilor sau a emotiilor, unii au chiar un soi de reactie adversa la asemenea idei, totusi, in mod straniu, acestia 'se asteapta' ca cei din jur sa stie ce gandesc ei, ce vor, ce nevoi si ce dorinte au si sa le implineasca. Ei sunt aceia care cred ca 'oamenii ar trebui sa stie' ce au de facut. Ca oamenilor ar trebui sa le treaca parin minte aceleasi ganduri care le trec si lor. Daca se gandesc acum ca 'x trebuie sa le dea un telefon', ei creeaza instantaneu o asteptare, o neintelegere interioara, o emotie negativa si chiar o frustrare.

Ei se asteapta la un telefon, iar celalalt... nu gandeste la fel, face altfel, celalalt habar nu are de asteptarea cu pricina. De la o mica asteptare de acest fel poate izbucni un foc interior, un amestec de frustrare si de iubire, de dorinta de apropiere si de ura cauzata tocmai de asteptarea neimplinita. Toti cei care au trecut prin povesti de iubire pot recunoaste simptomatologia asteptarii unui telefon care nu mai vine si valurile de emotie si de tensiune aparute ca o consecinta a acestei aparent marunte asteptari.

Asteptarile nu ne afecteaza numai in launtrul relatiilor de dragoste, ci in toate relatiile noastre de viata. Noi avem asteptari de la noi insine si avem asteptari de la intreaga lume. Cand asteptam ca un lucru sa fie intr-un fel anume, mintea vede unilateral. Mintea-si pune ochelarii de cal. Ea vede propria-i perspectiva, fara a socoti ca si ceilalti ar putea vedea cu ochelari de acelasi fel, dar din un­ghiuri diferite. De aceea, asteptarile de care devenim dependenti sunt si cele prin care mintea noastra se agata de spanzuratoare, pentru a ne purta apoi pe valurile de nestapanit ale suferintei, frustrarii, nefericirii si deziluziei.

Un om plin de asteptari nu poate simti fericirea; el vede fericirea cu ochelarii mintii sale, cu ochelarii personali si o vede impli­nita atunci cand ceilalti fac, spun si se comporta asa s-ar astepta el insusi. Dar lumea, oamenii apropiati si chiar evenimentele tind intotdeauna sa ia forme atat de diverse, atat de opuse incat asteptarile noastre vor fi intotdeauna inselate. Oamenii nu vor face in mod exact ceea ce noi asteptam de la ei. Nu vom putea nici noi sa facem tot ceea ce altii asteapta sa facem. Intotdeauna ne vor insela asteptarile cate putin si, chiar daca oamenii ar face mereu ceea ce noi asteptam, vom gasi cu mintea altceva de asteptat. Un om fericit este un om care si-a ajustat nivelul as­tep­ta­ri­lor.

Un om fericit este unul care poate avea asteptari, dar care nu se infurie si nu sufera daca ceea ce asteapta nu se implineste si nu cauta perfectiunea. Caci in spatele multimii de asteptari ce ne populeaza mintea se piteste mirosul strasnic al parumului numit perfectionism. In principiu, toate lucrurile ar putea fi altfel decat sunt. Toate ar putea fi mai bune. Oamenii ar putea fi mai buni, dar nu sunt intotdeauna si nu sunt toti la fel de buni. Si frunzele ar putea fi mai frumoase, dar nu sunt toate la fel. Nici trandafirii nu sunt la fel de frumosi, asa ca asteptarile exagerate nu fac decat sa pretinda ca ceilalti ar trebui sa faca ceea ce gandim noi ca-i bun. Iar asta ne face nefericiti. Sa fii mai fericit ar insemna sa astepti mai putin sau sa astepti cat vrei de mult, dar relaxat; daca va fi sa fie cum astepti, e bine, iar de nu va fi sa fie, e tot bine!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de