Şi scenaristul filmului exploziv „Reconstituirea” îl lăuda pe Găitan

Au trecut mai mult de 25 de ani de când „Jurnalul” intra - singurul din lumea gazetăriei - în casa lui Vladimir Găitan, o casă veche, reamenajată, undeva spre Vatra Luminoasă. I-am luat actorului un lung interviu, în care el a făcut destăinuiri mai deloc ştiute. Distinsul bărbat, sclipitor în majoritatea filmelor româneşti, a dat amănunte din teribila bătălie, pe care o duce de lungă vreme cu o formă gravă de boală de sânge, un cancer limfatic, cu atac la ganglioni. Cu bravură, el întârzia agravarea bolii de leucemie, cu toată schimbarea deasă a unei cantităţi din sânge, el nu şi-a pipernicit ambiţiile. Vladimir Găitan ne-a dezvăluit în premieră că, având un dosar rău politic, n-a putut intra din prima la Academia de Teatru şi Film, a trebuit să muncească o vreme la o balastieră din lanţul industriei cimentului. Nu se prea mai făceau filmele româneşti în care Vladimir Găitan era abonat la fruntea distribuţiilor, mergea greu şi managerierea teatrelor (Găitan fiind director la Teatrul de Comedie), aşa că inventivul actor activa cu o firmă a lui în sectorul imobiliar. O ajutase şi pe Stela Popescu să-şi ridice casa de la 2 Mai. Fără văicăreală, Vladimir Găitan s-a ridicat la cer, peste 30 de ani s-a luptat cu căpcăunul numit cancer, 30 de ani i-a ţinut piept. Vladimir Găitan a mers decenii lungi braţ la braţ cu cinematografia românească. Actor culegător de succes şi în filme istorice, şi în pelicula declanşatoare de scandal „Reconstituirea”, şi în ecranizările pretenţioase ale romanelor dintre războaie, excelând în rolurile de intelectuali complicaţi, subtili, ca de exemplu din „Ultima noapte de dragoste, prima de război”, după Camil Petrescu. Am fost coleg de birou, la „Flacăra”, cu scriitorul ziarist Horia Pătraşcu, care a făcut scriitura pentru filmul lui Pintilie, „Reconstituirea”. Horia, pretenţios scriitor, mi-l lăuda pe Găitan pentru cum a jucat alături de George Mihăiţă în pelicula interzisă de  cenzura comunistă. Protestele curajoase ale unor intelectuali, în frunte cu Adrian Păunescu, au obligat regimul comunist să permită prezentarea filmului pe ecrane.