Sinistratii de la bloc

…Cata vreme avem un premier declarat-demisionar si un presedinte declarat-mediator, nu putem crede pe cuvant ca toate energiile societatii romanesti sunt indreptate catre necazul sinistratilor. Inca mai credem ca solidaritatea umana consta in declaratii, eventual vizite de complezenta. Mai speram ca raul nu ne va ajunge si pe noi din urma, ca noi, cei de pe la oras, suntem cei alesi, nu dau peste noi nici calamitati, nici complicatii

Ploua. Barajele se rup. Meteorologii sunt vedetele zilei. Vedete triste. Ca si situatia. Bilant sumbru, de mijloc de iulie ploios. Nu mai e loc de metafora, ci doar de cifre. Si, pe alocuri, de vorbe seci. Pe aproape 90% din suprafata cultivata, graul a incoltit in spic, in diferite stadii, fiind in mare parte compromis pentru panificatie. Samanta pentru infiintarea de noi culturi este stricata. In silozuri, se mai afla, acum, doar cateva zeci de mii de tone de grau. Ar putea ajunge pentru panificatie vreo doua saptamani. Oficialii din Ministerul Agriculturii declara calamitate doar 97.000 de hectare. Spun ca se poate conta pe 1,2 milioane de tone de grau. Dar rezervele de anul trecut au fost scoase din depozite, deja. Greu de crezut ca micii producatori isi vor vinde rezervele. Se va recolta furaj, de pe suprafetele cultivate. Incoltirea in spic a boabelor de grau va duce la scaderea continutului de proteine si a celui de gluten. E clar, graul va fi mai slab.

Specialistii nu mai spera la cele 7 milioane de tone de grau, estimate ca productie pe 2005. Nici pe graul deja recoltat nu se mai poate conta. 40% din bazele de receptie si silozuri sunt dotate cu uscatoare. Doar atat. Ne putem astepta la o recolta scazuta si de cereale paioase. Ploile cad chiar in perioada de recoltare. Dar si graul neinundat se afla in criza. Incolteste in spic. Vor fi, practic, doua categorii de grau, anul acesta. Furajer si de panificatie. Iar graul din bataturile taranilor nu poate fi confiscat, peste noapte. Si pentru acesta trebuie bani. Bani buni.

Pana acum, graul a fost recoltat de pe 130.000 de hectare. Adica o treime din suprafata cultivata. Graul va pierde din calitate, asta am demonstrat-o. Dar vindem bine si grau furajat. Slaba consolare.

Inundatiile si efectele lor asupra culturilor agricole sunt, de fapt, stirile acestor zile. Ziaristi, analisti, oameni de rand, sau oameni de stat am devenit, peste noapte, specialisti in agricultura. Ma rog, un fel de specialisti. Mutam, de pe o foaie pe alta, de pe o unda radio pe alta, sau de pe un cablu TV pe celalalt, aceleasi informatii, aceleasi cifre, aceleasi declaratii.

Suntem, intr-un fel, cu totii ingrijorati. Unii mai mult, altii mai putin. Si, fara malitiozitate, nici nu-i putem suspecta pe politicieni ca ar fi mai ingrijorati de viituri si culturi, atata vreme cat criza politica merge inainte, scenariile si negocierile la fel. La suprafata, e un silentio stampa, de ochii lumii. Dar in culisele partidelor se dau batalii crunte. In special pe la partidele din Alianta D.A.

Cata vreme avem un premier declarat-demisionar si un presedinte declarat-mediator, nu putem crede pe cuvant ca toate energiile societatii romanesti sunt indreptate catre necazul sinistratilor. Inca mai credem ca solidaritatea umana consta in declaratii, eventual o vizita de complezenta. Mai speram ca raul nu ne va ajunge din urma, ca noi, cei de pe la oras, suntem cei alesi, nu dau peste noi nici calamitati, nici complicatii.

Cat efectul inundatiilor sau secetei, ca in alti ani, nu se simte major la supermarketul din colt, ne consideram fericiti. Pentru cat timp? Pentru fiecare, timpul se scurge altfel. Dar, in acelasi sens. Suntem o tara de sinistrati. Sinistrati in gospodarii, sau sinistrati la bloc, de saracie.

Si, s-a dovedit, saracia de la oras parca-i mai al naibii de dureroasa decat cea de la tara. Macar acolo-i verdeata si cer senin. Si te poti impiedica, in asfintit, si cu vesnicia. Ceea ce nu-i de colo…