Orice poate fi prilej de mândrie, inclusiv micile abateri de la normă. Stângacii trăiesc cu sentimentul superiorităţii lor, fără a face mare caz de asta. În cazul ambidextrilor, accidentul genetic care duce la egalitatea funcţională a emisferelor cerebrale devine, în cele mai multe cazuri, un motiv de mândrie. Fără îndoială, un stângaci sau un ambidextru poate fi la fel de neîndemanatic ca un om obişnuit.
Mi-aş permite să mă ofer ca exemplu de ambidextru pentru care a bate un cui în perete reprezintă o activitate dificilă, periculoasă chiar. Zidurile apartamentelor în care am locuit de-a lungul anilor sunt martorii muţi ai acestei incompetenţe. La ananghie am reuşit să cablez o modestă instalaţie stereo, iar altă dată, după nenumărate încercări, am nimerit locul potrivit pentru şoarecele şi claviatura unui calculator.
Când nu am găsit soluţii am făcut, ca tot omul, apel la specialişti. Există însă situaţii care îi pun şi pe aceştia în mare încurcătură, cum ar fi trucurile descoperite sau inventate de oameni fără studii sau experienţă tehnică.
Unele dintre acestea provin, deloc surprinzător, din Japonia. Au căpătat numele de urawaza, termen care include originalitatea, simplitatea şi chiar plăcerea de a le folosi. Un exemplu? Folosirea unui scutec absorbant muiat bine în apă şi plasat sub o plantă din apartament atunci când plecăm în vacanţă.
Dar marile satisfacţii sunt cele legate de aplicaţiile greu sau imposibil de înţeles. Casierul confruntat cu o carte de credit care refuză să se lase citită s-a gândit să o bage într-o pungă de plastic înainte de a o trece prin aparat. S-a dovedit a fi o soluţie rapidă şi eficientă.
A fost nevoie de un anonim inteligent care să observe că bateria telefonului mobil se descarcă cu mult mai repede dacă e ţinută într-un buzunar apropiat de corp, în care e ceva mai cald. Dacă sunteţi departe de casă şi nu aveţi la îndemână transformatorul, închideţi telefonul şi adăpostiţi-l în frigiderul din camera de hotel.
Cartuşul cu cerneală al imprimantei vă abandonează atunci când tipăriţi un document important? E suficient să-l scoateţi afară şi să-l încălziţi timp de două-trei minute cu un uscător de păr. Va mai rezista la câteva pagini.
S-au murdărit DVD-urile sau CD-urile şi nu aveţi în casă nici o picătură de detergent special pentru curăţarea lor? Nici o problemă, preţiosul (şi costisitorul) lichid poate fi înlocuit foarte bine cu votcă. Alcoolul este un solvent foare puternic, capabil să alunge amprentele digitale sau murdăria adunată pe suprafaţa discului. Dacă nu vă lasă inima să risipiţi votca, încercaţi cu o apă de gură, care conţine de regulă şi alcool.
Flash-ul camerei incluse în telefonul mobil este prea puternic şi pozele ies spălăcite? Încercaţi să lipiţi peste el o bucăţică de hârtie. Experimentând cu diverse grosimi şi culori de hârtie, putem obţine rezultate neaşteptat de bune.
Un accident obişnuit, am scăpat din mână telefonul mobil. Dacă asta s-a întâmplat pe stradă, orice copil ştie să-l readucă la starea iniţială. Dar dacă l-am scăpat într-o băltoacă (sau în toaletă, se întâmplă), îi scoatem imediat bateria, îl ştergem cu un prosop şi îl înfundăm într-un vas plin cu boabe de orez. Crud, nu gătit. Boabele de orez au o mare afinitate pentru apă, pe care o vor atrage, împiedicând distrugerea circuitelor din telefon. De asta e bine să se pună în solniţe câteva boabe de orez, sarea rămânând uscată.
Un alt truc, foarte util într-o parcare, când suntem departe de maşină şi nu reuşim să deschidem uşile de la distanţă: tot ce avem de făcut este să ţinem inelul metalic pe care sunt cheile lipit de bărbie şi să apăsăm pe buton. Capul nostru devine o excelentă antenă mărind raza de acţiune, "bătaia" comenzii.
Există soluţii chiar şi în situaţii disperate. Când se întâmplă (şi se întâmplă, din păcate) să nu mai funcţioneze discul computerului şi să nu mai avem acces la date, nu vă grăbiţi să-l aruncaţi. Întrerupeţi alimentarea cu curent, demontaţi-l dacă ştiţi cum (dacă nu, faceţi apel la cineva care se pricepe) şi băgaţi-l în congelator până a doua zi. Părţile uzate se vor contracta şi cu puţin noroc discul condamnat va mai funcţiona câteva ore în care să recuperăm datele pe care le considerăm definitiv pierdute.
Noroc că neîndemânarea nu se transmite genetic. L-am privit fascinat (munca altora mă fascinează) pe fiul meu executând operaţia descrisă mai sus. Mie îmi trebuie mai multă vreme ca să bat un cui sau să bag aţa în ac. Noroc că nu sunt chirurg.
Citește pe Antena3.ro