Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Gata, s-a intămplat! Preşedintele Traian Băsescu a promulgat Legea pensiilor. Intors pentru căteva zile de la mare, să mai rezolve şi nişte treburi prin Capitală, şeful statului a profitat de momentul propice, in care premierul era la Paris, să-şi facă un control la genunchiul lovit de căzătura de pe motor şi a ieşit pe micile ecrane cu două veşti: una caldă, alta rece.
Vestea bună este că a semnat, chiar dacă cu chiu, cu vai, legea PSD, care va permite majorarea pensiilor. Dar vestea proastă este că Guvernul Tăriceanu nu va găsi un aliat in el, in greaua misiune de a consolida sursele de finanţare pentru majorarea pensiilor.
Ce a făcut preşedintele, de fapt? In plan politic nu cred că a punctat mare lucru, ştiut fiind faptul că dorinţa celor şase milioane de pensionari de a avea venituri ceva mai mari este atăt de arzătoare incăt toate justificările logice ale lui Traian Băsescu in legătură cu reticenţa sa nu pot face decăt să se lovească de un zid al indiferenţei.
Cei in putere vor o viaţă mai bună pentru părinţii lor, pensionarii inşişi tot speră să o ducă mai bine, aşa cum li se promite de 17 ani. Faţă de parlamentarii care au votat Legea pensiilor şi Guvern, Băsescu are acum meci nul. Căştigase la referendum, dar i-a lăsat pe ceilalţi să recupereze. E-adevărat, preşedintele a fost şi el luat o dată prin surprindere, pentru că nu s-a aşteptat ca aşa-numita coaliţie neagră, din Parlament, să propună atăt de fulgerător o lege bună pentru o categorie socială importantă, iar Executivul să o şi susţină pănă in pănzele albe.
Să ne-nţelegem: teoria lui Traian Băsescu privind fragilitatea surselor de finanţare stă in picioare numai dacă se adevereşte stigmatul de incompetenţă aruncat de preşedinte asupra miniştrilor Vosganian şi Păcuraru. Dacă insă cei doi, impreună cu intreg Cabinetul Tăriceanu, se vor speti şi ii vor demonstra preşedintelui că s-a inşelat, atunci revanşa ar consta in bucuria vărstinicilor, care vor primi pensii mărite nu doar un an, ci permanent de-acum inainte.
Dacă in plan politic Traian Băsescu s-a dovedit a fi imbatabil in multe situaţii, zona economică nu ii prieşte de fiecare dată. In plan intern, pot inţelege luptele de tăuraşi dintre Băsescu şi Tăriceanu, Vosganian, Păcuraru, Olteanu, Orban etc. Dar ce mesaj transmitem noi pe plan internaţional, ca ţară membră a Uniunii Europene? Dacă insuşi preşedintele consideră că suntem conduşi de un Guvern de diletanţi, iar unii dintre miniştrii cei mai importanţi sunt calificaţi drept neprofesionişti, ce imagine işi vor face despre noi alţii, care nu inţeleg faptul că politica dămboviţeană e permisivă pănă la grosolănie şi chiar mai departe?
De dragul romănilor, pe care spune că ii preţuieşte, preşedintele ar fi trebuit să se abţină de la astfel de invective, ca să nu le spun răutăţi, la adresa unor demnitari romăni pe care, pe urmă, ii trimitem in cancelariile europene şi aşteptăm să fie ascultaţi, să dea mesaje credibile, să obţină sprijin şi influenţă.
Departe de mine găndul să mă alătur corului de lăudători ai lui Călin Popescu Tăriceanu - are
destui, şi sinceri, dar şi interesaţi. Dar, totodată, departe de mine să am puterea să spun că albul e negru şi invers, aşa cum fac cei care il aplaudă necondiţionat pe preşedinte, chiar şi atunci cănd se comportă ca un băieţandru imbufnat că a călcat strămb pe şotron.
