x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Spiritul Craciunului in Bucuresti si la televizor

Spiritul Craciunului in Bucuresti si la televizor

de Lucian Avramescu    |    28 Dec 2005   •   00:00
Spiritul Craciunului in Bucuresti si la televizor

"Butonez, dupa o zi calda si obositoare, pentru prima oara tasta televizorului. Un an de la tragicul tsunami, soldat cu peste 200.000 de morti in sudul Asiei, cutremure vechi si cutremure actuale, bariere la Bethleem, slujbe, preoti, mitre si potcapuri aurite. O televiziune prezinta intr-un film care se vrea documentar o alta viata a lui Iisus, socanta."



Craciunul a indesat in case populatia in genere miscacioasa a Capitalei. Am iesit la pas, seara tarziu, acompaniat de socrul meu octogenar prin centru sa respiram o gura de aer rece (curat nu poate fi!) si sa omoram in noi excesul de carnati si piftii. Pustiu pe Calea Victoriei, pustiu in Piata Romana, doua-trei mogaldete sprijinite cu privirea in fata unor vitrine pe Magheru, care, la aceasta ora nu comunica nimic. Obiecte de plastic, sticle de plastic, manechine cu un suras sintetic. In fata Teatrului National, doua june decoltate se pozeaza reciproc, prin fanta minuscula a telefonului mobil cu statuia lui Caragiale, unicul client disponibil pentru o tranzactie metalica. Ma gandesc ca nici Caragiale nu e Caragiale, bronzul si trei sferturi din anatomia monumentului provenind, intr-o reteta perfect romaneasca, dintr-un monument reprezentandu-l pe Stalin. Nimic nu se pierde, totul se transforma. O fata are pulpe lungi, dezvelite pana la proximitatea chilotului presupus. Coboara ea dintr-o piesa a genialului dramaturg, perpetuand in contimporaneitate Zitele si Vetele unui veac revolut? E seara de Craciun in Bucuresti si ne intoarcem de la Universitate printr-un Cismigiu iluminat si la fel de mort, acasa. Fiu-meu a instalat in curte un Mos Craciun gonflabil, inalt de trei metri, iluminat interior si cu o instalatie care ii sufla in permanenta in alcatuire aer cald. Mosul se bataie caraghios si face cu mana volierei porumbeilor mei voltati. Martha si Alexandra, nepotelele mele, dorm deja, tinand in brate ursuletii de plus pe care i-au ales din noianul de daruri aduse de Mos. Martha, care e mai mare (a sarit de 5 ani), a vazut cu o noapte inainte umbra lui Mos Craciun traversandu-i camera. A fost din cale afara de emotionata. Asa am fost si eu, copil. Nasterea Pruncului lui Dumnezeu, colindele, Leru-i Ler si, fireste, Mosul cu barba alba venind din nametii lui niciodata fara daruri. Butonez, dupa o zi calda si obositoare, pentru prima oara tasta televizorului. Un an de la tragicul tsunami, soldat cu peste 200.000 de morti in sudul Asiei, cutremure vechi si cutremure actuale, bariere la Bethleem, slujbe, preoti, mitre si potcapuri aurite. O televiziune prezinta intr-un film care se vrea documentar o alta viata a lui Iisus, socanta. Pruncul divin, rezultat al unui concubinaj al Mariei cu Duhul Sfant, este prezentat intr-o familie numeroasa cu frati si surori rezultati pesemne din casnicia legitima cu tamplarul Iosif. Maria, Fecioara nascatoare de Dumnezeu, devine o femeie de la tara cu o gramada de plozi. Fiecare joaca un rol in rastignire, sunt sau nu martori la Inviere. Toma Necredinciosul e fratele lui Iisus, iar Nasterea si Invierea devin scene de biografie a unui rege care a ratat preluarea puterii. Inchid. Il vreau indarat pe Fiul Domnului, singular, tragic, irepetabil. Inchid nervos si un alt program care dezvolta Mosi Craciuni erotici, cu tate si bichini. Au ramas atat de putine lucruri in virginitatea aurei lor, incat ma inspaimanta o lume vaduvita de mituri. Ma uit in preajma si constat linistit ca ai mei dorm, ca, in cochilia somnului, nepotelele mele sunt protejate de furia - luminata sau intunecata - a demitizarii. In copilarie priveam cu groaza operatiunea brutala a tunderii, cu niste foarfeci uriase de fier, a oilor. Bietele animale erau intotdeauna ranite. Ciobanii n-aveau ragazul unei frizerii miloase si nepripite. Nu stiu de ce m-am gandit la aceleasi foarfeci tunzand din biserici si catedrale, din pronaosuri si de pe catapetesme, aura magica a Sfintilor, a Proorocilor, a Martirilor, acel nimb care deosebeste personajele populatiei ceresti, din gradina cu pomi infloriti a lui Dumnezeu, de lucratorii comuni ai gradinilor cu zarzavaturi din viata noastra pamanteana.

×
Subiecte în articol: editorial