Startul bun al dinamoviştilor are suport logic

Dinamo domina copios debutul noii editii de campionat. Optimistii pot considera cele patru etape in care cainii au obtinut punctaj maxim si in care apararea dinamovista si-a pas­trat virginitatea ca pe un asternut con­fortabil al sperantei. Carcotasii, in schimb, pot discuta despre intamplare, conjuncturi favorabile si efemer. Sigur, nici afirmatiile categorice si nici infirmarile pricinoase nu au termen de garantie durabil. Cu toate acestea, chiar daca putinul este prea putin pentru a constitui temelie, ma bucur pentru startul bun al dina­mo­vis­tilor. Iar aceasta stare nu este alimentata de cine stie ce afinitati su­biec­tive. Mi-am dorit insa ca un antrenor cuminte si instruit cum este Liviu Ciobotariu sa aiba succes la echipa. Si mi-am mai dorit o demonstratie a faptului ca un vestiar bun poate trimite in teren o echipa cu atitudine buna fata de joc.

Linia de clasament a dina­mo­vis­ti­lor are la ora actuala o configuratie de invidiat. Dar concretetea acestei matematici pozitive nu reprezinta singurul suport al binelui. Linia de clasament a dinamovistilor ge­ne­rea­za si alte efecte de apreciat. As remarca in primul rand un aspect secundar fotbalului. Linistea rezultatelor cuminteste tribuna oficiala. Mi se pare mult mai acasa spectacolul fotbalistic atunci cand scena este curatata de interventia unor gutani improprietariti fraudulos cu impresii de competenta. Cata vreme sunt rezultate, sclavii intereselor perso­nale nu-si mai pot permite interventii in treburile de meserie de la echipa. Interventii care de cele mai multe ori scindau vestiarul, generand conflicte artificiale intre batrani si tineri, intre cununati si necununati, intre protejati si persecutati.

Cumintirea tribunei oficiale ri­mea­za corespunzator, pe fondul re­zul­tatelor pozitive, cu asezarea unor relatii de cumsecadenie intre par­te­ne­rii firesti ai spectacolului. Adica intre suporteri si echipa. Iar beneficiul este reciproc. Suporterii devin, prin reactie, cronicarii cei mai corecti ai meciurilor la care asista. Jucatorii, in schimb, primesc din tribuna suportul unei confortabile stari de competitie.

N-am sa discut despre ratacitii adusi la joc de reactia tribunei. Prefer un alt exemplu care nu are nici o legatura cu ratacirea, un exemplu care reprezinta, in opinia mea, cel mai sensibil barometru de suflet al dinamovistilor. Ionel Danciulescu. Ei bine, in perioada conflictelor interne de la Dinamo, Ionel Danciu­lescu juca si nu juca, avea un randament aproximativ, greu apasat de tensiunile de la echipa. Sub comanda lui Liviu Ciobotariu, intr-o atmosfera de vestiar foarte buna, Danciu­les­cu a devenit batranul cel mai tanar de la Dinamo. Randamentul sau este in evidenta crestere si ameninta recorduri aparent intangibile.

Aprecierile momentului ii aduc in avantaj pe dinamovisti. Le consemnez ca atare. Si atat! Responsa­bi­litatea implinirii unui bun inceput le apartine in totalitate.