Un bancher spunea cu o saptamana in urma – la un seminar – ca economisirea interna va avea un rol mai important in cresterea economica. Cand am auzit asta am luat repede toti banii pe care-i aveam prin casa si am fugit cu ei la banca pentru a grabi intrarea intr-o noua etapa, in care investitiile vor fi legate de economisirea interna. I-am intins functionarei de la ghiseu banii si cardul precizandu-i ca 'plasticul' e atasat la un cont de economisiri. Dar ea in loc sa-mi ia banii si sa-mi alimenteze contul, mi-a cerut cartea de identitate. M-am scotocit prin buzunare, insa n-am gasit actul si pana la urma am intrebat-o: 'Pentru ce va trebuie, depun bani, nu scot...'.
Aceasta mi-a raspuns mecanic: 'Asa ne impune Banca Nationala, trebuie sa ne cunoastem clientela'. I-am replicat, la randul meu: 'Pai m-ati mai cunoscut de doua-trei ori saptamana trecuta si tot dvs. mi-ati actualizat si datele personale, atunci cand v-am zis ca nu-i treaba bancii sa ma intrebe unde lucrez. OK, daca n-aveti nevoie de banii mei, plec'. Si chiar am dat sa ies pe usa, renuntand la a mai crea premise de crestere economica cu ajutorul economisirii. Numai ca, in acel moment, oficianta mi-a facut cu ochiul si mi-a spus: 'Incercati la automat...'. M-am intors din drum, am mers unde mi-a indicat, am tastat codul PIN al cardului si am depus banii in contul de economisiri, bucuros ca am trecut de 'cordoanele' de securitate care impiedicau banii mei sa ajunga pe piata. Dar ceea ce m-a mirat si ma surprinde in continuare este de ce functionarii bancari tin sa ma cunoasca, si automatele, nu? Oare acesta nu-i un motiv suficient de serios pentru a fi interzise mijloacele moderne de plata?!
In fine, am mai trecut printr-un episod similar la inceputul verii. Cand am vrut sa schimb o bancnota de cativa euro la un automat bancar, acesta nu mi-a cerut nici un act si mi-a dat si o chitanta minuscula. Cand am dorit insa sa fac aceeasi operatiune la un ghiseu bancar nu doar ca a trebuit sa arat cartea de identitate, ci functionarul mi-a mai si facut o copie dupa ea, dupa care am primit o chitanta enorma. La automat schimbul a durat 60 de secunde, ceea ce pot spune ca a corespuns principiului 'Time is money', la ghiseu – de zece ori mai mult.
Morala este, evident, cea veche. Bancile abunda de norme de securitate, isi 'cunosc' clientii cerandu-le actele la control si cand depun bani, si cand isi platesc telefonul sau curentul, fara a le oferi insa produse elementare. Nu stiu daca acest fapt e determinat mai mult de experienta reglementatorilor ori de normele europene, dar cert este ca, in lipsa produselor, normele de securitate nu prea au ce bani sa apere.
Iar mai departe, pentru ca nu se acumuleaza economii, care sa se transforme in investitii si capital, intreaga Romanie devine – dupa modelul bancilor – o natiune de paznici. Deja sunt mai multi cei care pazesc fabricile decat cei care lucreaza in ele. Scolile sunt si ele drastic pazite, dsesi n-au ce oferi – in lipsa investitiilor forta de munca nu prea se intalneste cu tehnologia. In cele din urma paznicii si studentii se intalnesc la meci, unde sunt buzunariti si vegheati de jandarmi. Asta chiar daca e greu de zis din ce activitati se strang bani pentru impozite, daca fiecare-l pazeste pe celalalt...
Si apropo de salariile celor care ne pazesc. In Piata Obor din Bucuresti, o gramada de politisti comunitari vegheaza ca oamenii sa nu parcheze la marginea trotuarului de langa piata. Soferii, de frica amenzilor, nu opresc, dar multi dintre ei renunta sa mai cumpere. Comerciantii cand vad ca au un volum mai redus de vanzari tind sa majoreze preturile. Ceea ce micsoreaza mai mult consumul si, implicit, profiturile, capitalurile si taxele incasate. La sfarsit se observa cum politistii ii alunga tocmai pe cei de la care ar trebui sa se stranga bani pentru salariile lor. Desi acum e ordine, disciplina, tarabele au program precum comertul civilizat de tip hipermarket, normele si reglementarile nu permit sa se acumuleze capital si investitii. Ceea ce face ca Piata Obor sa fie doar obor, nu si piata.