Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Calitatea autoasumată de actuala putere ar fi pragmatismul
Ca director la ziarul Dorobanţul, I.G. Bibicescu, liberalul care avea să se distingă prin mari realizări ca primar interim al Bucureştiului (1881-1883) şi ca viceguvernator şi apoi guvernator al BNR (1914-1921), primea scrisori de la cititori. Iată un extras al uneia trimise în 1878: "Puntul Predeal este unul din cele mai însemnate din causa importului şi esportului ce se face pe aici (n.n.: era punct de frontieră cu Austro-Ungaria); cu toate acestea, drumul de la mânăstire şi până la vamă e atât de stricat în cât roata căruţei se cufundă până la căpăţână... Diligenţa a ajuns să fie trasă de 16 cai în loc de 8... Distanţa nu e, domnule redactore, de cât de 1 kilometru; vă rog dar, binevoiţi, a întreba pe guvern ce face inginerul ce e aici în Predeal şi primesce 700 franci pe lună, ce face conductorul de şosele care ia 300; ce fac şeful şi cei 11 cantonieri destinaţi numai pentru raionul Predeal; căci nu cred să fie plătiţi numai spre a face vânători şi alte petreceri cu lăutari".
Se glosează pe diverse "portative" zise ideologice despre statul maximal în care încă am trăi şi statul minimal în care ar fi bine să trăim. Până una-alta, statul maximal e în realitate subminimal, statul lui "lasă-mă să te las" şi totodată al imbecilismului birocratic. Când tragedia de la Maternitatea Giuleşti nu smulge vreo atitudine, vreo compătimire, darămite vreo acţiune şefului statului sau Guvernului, cum e statul? Maximal, minimal sau doar o închipuire?
Ce mai înseamnă astăzi cetăţenie egală? Calitatea autoasumată de actuala putere ar fi pragmatismul. În teoria politică, asta înseamnă să faci ceea ce e necesar pentru a atinge obiectivul asumat. Dar ce e pragmatic? Să serveşti şi să urmăreşti propria carieră şi interesul personal şi să afirmi în orice ocazie că serveşti şi urmăreşti interesul public? Căci opinia cetăţenească pragmatică exprimă azi faptul că în majoritatea situaţiilor, cele două direcţii - personală şi publică - sunt în conflict. Spre exemplu, corecţiile nemiloase, îndeosebi în materie bugetară şi economică, sunt uneori mai necesare şi deci mai utile decât orice alte considerente de natură politică sau personală. Însă a nu fi sentimental nu e totuna cu a respinge considerentele morale şi, cu atât mai puţin, cu a fi incompetent. Pragmatic pentru sine şi incompetent în realizarea interesului public e un fel de "cocktail Molotov" care tocmai a explodat asupra României.
Să reflectăm o clipă la ce scria acelaşi I.G. Bibicescu în ziarul său Telegraful român în 1889: "Niciodată în fruntea acestei ţări n-au stat oameni de aşa puţină valoare intelectuală, niciodată ţara n-a îndurat în fruntea sa o mână de oameni cu aşa creier dezechilibrat, orizont îngust şi lipsă de orice credinţă serioasă, precum sunt acei care, din nenorocire, s-au urcat pe treptele puterii şi ocârmuiesc". Citind eu acest text în biblioteca donată de el oraşului său natal, Turnu Severin, în 1988, pe când realizam o misiune de asistenţă tehnică la Porţile de Fier, mi-am zis cât de actuale sunt aceste cuvinte! A venit Revoluţia. Asemenea conducători n-ar mai fi trebuit să reapară. Şi totuşi, după 20 de ani, cuvintele lui Bibicescu...
Vorba lui Anton Pan: "Dar la asemenea oameni ce se fac singuri dibaci/ Nu le dau nume de meşteri, ci le zic proşti şi cârpaci".
