Strânsoare de cătuşe pe caşcavalul european

Clasamentul începe să aibă strânsoare de cătuşe în partea sa superioară. Zic doar atât, fiindcă evitarea retrogradării nu mai sârneşte ambiţiile de altădată. Apoi, emoţiile retro­gradării, atâtea câte sunt, se rezumă, aproape sigur, la doar două poziţii ale clasamentul. Şi nici nu sunt multe echipele condamnate la suspin, alături de Urziceni şi Sportul, din cauza sărăciei de puncte. Imprevi­zibilul se anunţă la peronul diviziei secunde din afara competiţiei. Cred că îndeplinirea criteriilor de licenţiere poate deveni misiune imposibilă pentru mult mai multe echipe decât cele condamnate la retrogradare de clasament. Şi mai cred că o triere exigentă a exemenului de licenţiere, aşa cum s-ar cuveni de drept, poate face rost de surprize autentice în zona retro­gradării. Pariurile în acest sens devin, aşadar, riscante. Iar riscul crescut nu poate fi acoperit de interesul oarecum derizoriu cu care este acreditată repetenţia. În cu totul alţi termeni se discută însă despre avantajele podiumului. Şi asta nu pentru că performanţa sportivă ar da cumva pinteni vreunor orgolii competitoriceşti. Nu! Miza e caşcavalul european. Aici se dă bătaia peştelui. Câştigarea campionatului lasă în urmă amorul artei. Câştigarea campionatului şi situarea pe poziţiile europene ale clasamentului a devenit afacere, deoarece UEFA  plăteşte cu bani frumoşi participanţii la cupele pe care le organizează. Şi n-ar fi nici o problemă dacă performanţa sportivă ar fi cuviincios re­compensată material. Pentru că sportul a devenit meserie şi o meserie bine făcută trebuie la fel de bine plătită. Mizeria apare atunci când aspirantele la caşcavalul european îşi bat joc de meserie şi tratează afacerea la negru. Atunci când tarabagiii acceptă să investească în făcăturile din campionatului intern sume pe care speră să le recupereze cu plus consistent din figuraţia prin cupele europene. Strânsoarea clasamentului despre care vorbeam are meritul indiscutabil de a face interesant finalul campionatului. Strânsoarea de cătuşe a clasamentului prezintă însă şi pericolul de a părăsi zona metaforei şi de a deveni realitate dură, realitate cât se poate de penală. Fiindcă se va juca tare. Licitarea punctelor va scoate din sărite casele de pariuri. Fiindcă banul negru poate construi cele mai ale dracului surprize. Rebusul decla­raţiilor cu care au început deja să iasă pe piaţă lubrefiaţii şmecheriilor din fotbal îi pot îmbăta cu parfum de tei doar pe neduşii prin viaţă. Pentru cunoscători, regia este foarte uşor descifrabilă. Iar când vreun hârşit de-al fotbalului îţi va spune "Hai, domne. Vezi-ţi de trabă cu prostiile astea. Că avem un campionat mai curat ca niciodată" să şti că respectivul s-a spurcat deja la sarsana. N-am vocaţie de Vasile Roaită. Nu mă agăţ de semnalul de alarmă bântuit cumva de vreo speranţă. Ştiu că nesimţiţii îşi vor vedea de traoaca lor la fel de nes­tingheriţi ca şi până acum. Vreau însă să ştie ei că sunt văzuţi, că şmecheria lor este descifrabilă şi că nu are rost să mai pozeze în victime atunci când le va veni rândul să fie şi ei furaţi. Până atunci, atenţie la licenţiere. Doar ea ne mai poate scăpa de impostori.