Strigătul de ajutor al lui Raed Arafat

Medicina de urgenta nu trebuie sa in­gaduie 'comertul', pentru ca aici avem de-a face cu interventii pe li­niu­ta subtire, care desparte – in anu­mi­te momente, viata de moarte. Este un domeniu in care o singura clipa con­teaza in mod absolut. Am lucrat in domeniul medical multi ani, am va­zut de nenumarate ori ca-n ur­gen­ta-i excluse jocul, stangacia si decizia gresita fie si pret de o clipa. Daca pe o sosea iti poti permite sa mai ratezi ori sa experimentezi, fara riscuri majore (desi chiar ca sofer pe o sosea multe erori sunt fatale), in asistenta medicala de urgenta nu se poate face rabat.

Consider ca demisia lui Raed Arafat este, nu atat un act de demnitate, nu o decizie orgolioasa, nu o reac­tie la... reactia presedintelui, cum se crede, cat... un semnal de alarma, care trebuie citit ca atare, un mare, mare strigat de ajutor si nu pentru el, ci pentru noi toti. Este semnalul ca ne putem indrepta catre consecinte mortale, periculoase si grave pentru oamenii care vor fi pacientii unui sistem medical de urgenta, macinat de dorinta de a castiga bani – si nu putini – de pe urma vietii si a mortii.

Nu putem sa nu remarcam faptul ca Raed Arafat a facut 'un copil', nu­mit sistem medical de urgenta (sa nu confundam sistemul cu SMURD-ul, caci SMURD este parte din acest sistem); l-a crescut bine si l-a adus intr-un stadiu in care acest copil lucreaza pentru mii si mii de oameni si salveaza anual mii de vieti. Il percep pe Raed Arafat ca pe un om indragostit de copilul sau, ca pe un om care actioneaza cu buna-credinta si cu iubire pentru a-si salva copilul amenintat de distrugere.

Discursurile sale de dupa demisia de la Ministerul Sa­natatii trebuie private dincolo de po­litic, asa cum singur a sugerat Raed Ara­fat; am vazut in cuvintele sale un stri­gat de ajutor al unui om care iu­bes­te ceea ce face si care traieste o tea­ma covarsitoare la gandul ca viata a mii de oameni din viitor va deveni un obiect de comert. Viata si moartea nu trebuie asezate langa bijuterii, case, mobile, lustre si articole de hy­per­market; nu se face comert cu viata si cu moartea, asta spune Raed Arafat, asta spune demisia sa. Nu-i in gestul lui Arafat o marunta tulburare a or­go­liului omenesc, ci un gest de mare iubire pentru oameni si un gest prin care el a facut un pas inapoi de pe drumul care duce sistemul de urgenta catre statutul de 'sistem in care se face comert cu viata si cu moartea'.

Sa ne amintim ca-n Biblie exista o scena in care Iisus se infurie, singurul moment de furie al mantuitorului. Acest moment era tocmai acela in care preotii faceau comert in templu. A face comert in sistemul medical de urgenta e un fel de a face comert in templu; sa nu uitam ca mesajul Bi­blic este unul simbolic si sa nu uitam ca tot Iisus ne-a spus ca 'trupul nostru este templul lui Dumnezeu'.

Sa intelegem semnalul viguros, alarma, care tipa in speranta ca vom auzi strigatul ei in mod corect. In privinta asta, o singura clipa de amortire a alegerii, un singur moment de inanitie a intelegerii pot spulbera ani intregi de munca si destinele unor oameni, potentiale victime ale comertului 'in templu'!