Sugestia, eşecul şi şansa

"Dacă există o realitate în posibilitatea de a determina creierul să lucreze în favoarea sau împotriva noastră prin ideile, sugestiile etc. ajunse în subconştientul nostru, atunci apare uşor de înţeles ce consecinţe practice poate avea pentru noi. K. Platanov şi V. Levi vorbesc despre exemple care sugerează chiar o programare inconştientă a destinului. "Aruncarea unei vorbe la întâmplare, «prevestirea» sfâr­şi­tului cuiva pot avea pentru unii oa­me­ni mai sugestionabili consecinţe fa­tale prin efectul exercitat asupra subconştientului lor", spune Du­mi­tru Constantin Dulcan, un binecunoscut medic neurolog şi psihiatru, autorul cărţii "Inteligenţa Ma­te­riei". Între altele, el aminteşte că multe idei ştiinţifice au fost revelate prin vis creatorilor lor; Men­de­leev a visat tabloul periodic al ele­­mentelor, Niels Bohr a văzut în vis imaginea atomului, Kekule a vi­sat structura benzenului şi Vol­taire a văzut o nouă variantă a Henria­dei.

Aşadar, înţelegem că mare parte a experienţelor vieţii noastre se petrec graţie puterii proprii de su­gestie, care poate fi folosită în mod inteligent, conştient şi responsabil, aşa încât să obţinem beneficii maxime în viaţa de zi cu zi. Sugestia conştientă se impregnează în subconştient şi, chiar dacă noi am uitat ce ne-am spus singuri, ce am cre­zut sau am decis, subconştientul o înregistrează ca pe un adevăr. El poa­te fi programat de noi înşine, prin ideile, gândurile, trăirile şi con­vingerile pe care le avem, cum poate oferi soluţii sau idei ingenioase oricui se obişnuieşte să le ceară. În­de­osebi gândurile pe care le avem sea­ra, înainte de culcare, ca şi pre­ocu­­pările şi căutările constante şi con­­ştiente pot aduce răspunsuri u­lui­toare din sub­con­ştient. În măsura în care izbutim să cooperăm cu propriul subconştient şi să ne inducem sugestii pozitive, putem spera să aducem în vieţile noastre un plus de frumuseţe, care învăluie evenimente de viaţă şi acţiuni de succes.

Ceea ce noi spunem că este adevărat devine adevărat. Ceea ce sugerăm că-i bun sau rău devine bun sau rău. Subconştientul nostru nu-i interesat dacă lucrul cu pricina este bun sau rău; el are o funcţie de înregistrare în acest caz, aşa încât ceea ce noi spunem devine real. Devine reală suferinţa atunci când o afirmăm şi devine real miracolul de îndată ce îi sugerăm subconştientului că este posibil. Devine posibil să ne punem întrebări nouă înşine, să avem căutări, fără a forţa însă un răspuns imediat, cât a-i sugera subconştientului să ni-l aducă. Un vis, o intuiţie, un eveniment de viaţă, reacţia unei persoane sau a unor grupuri mari de oameni în alte cazuri devin forme în care subconştientul răspunde întrebărilor noastre şi, adesea, forme în care el ne aduce soluţii practice.

Toată lucrarea la nivelul subconştientului începe însă la lumina zilei, prin intermediul mentalului conştient. Dacă am fi mai atenţi la credinţele noastre şi am face chiar şi mici eforturi pentru a le îmbrăca în straie puţin mai plăcute, am putea să ne găsim surprinşi în clipa în care şi viaţa de zi cu zi se va îmbrăca în aceleaşi straie. Am putea să creăm conştient o lume diferită, fie şi numai înţelegând felul în care conştientul şi inconştientul lucrează împreună pentru a ne crea realitatea. Fie şi înţelegând extraordinara putere a sugestiei, a oricărei sugestii de a deveni autosugestie, deci credinţă, convingere şi adevăr personal, am putea alege să găsim pentru noi înşine şi pentru cei din jurul nostru reflecţii şi percepţii care, odată înregistrate în subconştient, pot să ne schimbe vieţile. Un destin mai blând poate însemna mai multă responsabilitate a ideilor pe care le găsim adevărate, deopotrivă despre noi înşine şi despre cei din jur. Lumea ideilor devine o lume solidă sau ceea ce vedem a fi lumea realităţii, numai că nu izbutim întotdeauna să o recunoaştem. Eşecul sau şansa ar putea începe în noi şi de la noi. Faptul simplu de a şti că ne putem programa pentru şanse mai bune în această viaţă, alegând să înregistrăm în subconştient muzică de Mozart, în loc de manele, şi vise frumoase, în loc de coşmaruri, ne deschide drumul către şansă şi progres. Să fim atenţi şi la sugestiile pe care le transmitem în subconştientul altor oameni, căci – iată – şi acestea pot deveni arme de luptă sau flori, capabile să ucidă sau să mângâie. Nu ne strică mai multă rugăciune, o gândire mai curată şi mai pozitivă, o creştere a calităţii actului simplu de observaţie, căci, dacă ceea ce ob­servăm ne determină, atunci pe cine să mai dăm vina pentru tot ce-i rău?