Sunt românii bătuţi în cap?

O vară toridă i-a făcut pe politicienii de vârf, fie că-s din opoziie sau de la putere, să-şi scape de sub control afirmaţiile şi, mânaţi de nevoia de a-şi da la glezne, să emită judecăţi de valoare superficiale şi chiar grobiene Care, de fapt, nu-şi lovesc ţinta, adversarii politici, ci electoratul devenit spectator al unui spectacol grotesc. Rolul principal în această cloacă şi l-a asumat, nici nu se putea altfel, Traian Băsescu, cel care e producătorul mai tuturor zâzaniilor, farselor şi gâlcevilor din ulmiii nouă ani (deşi, dacă ne gândim bine, parşiveniile şi diversiunilele sale acoperă întreaga perioadă de când a intrat în politică). Imediat ce a mirosit că premierul Ponta va lipsi din ţară, Băsescu a cerut să i se alimenteze coloanele de maşini, motociclete şi elicoptere, să se mobilizeze centuriiile de sepeişti, pornind să bântuie ţara într-un cvasineîntrerupt turneu anti-USL, mai înverşunat decât dacă la guvernare s-ar fi aflat duşmani ai ţării, căţăraţi acolo printr-o lovitură de stat, iar nu prin alegeri democratice. Ca de obicei, în fâţâială a fost nu o dată însoţit - tot pe cheltuiala statului - de nevastă şi de odrasle. Crezându-i pe români bătuţii de soare în cap atât de tare, încât înghit orice. Şi insistând că el, omul responsabil, n-a plecat peste mări şi ţări.

Personal, cred că şi premierul Ponta, şi preşedintele Senatului, prezidenţiabilul Crin Antonescu, aveau dreptul la o vacanţă. Ca orice om, ca orice tată de familie. Dar ce doi au răspunderi, în primul rând, faţă de populaţia care i-a propulsat spre a-l da jos pe Băsescu, iar această obligaţie nu se îndeplineşte nici după o lună de vilegiatură, nici de la mii de kilometri distanţă, lăsându-l pe Băsescu să facă balet prin ţară şi să învenineze atmosfera. Desigur, matrozul atât a şi aşteptat. N-a ezitat să uzeze de grosolănii ordinare la adresa adversarilor săi, care ar fi lăsat ţara de izbelişte. N-a evitat să atace la baionetă acţiunea lui Ponta. Insinuând că privatizarea CFR Marfă e dubioasă, suspiciune susţinută, fie spus, şi de tergiversarea nepermisă de către Guvern a HG privind câştigătorul licitaţiei, ceea ce îi lasă acestuia un cu cântec răgaz în plus spre a aduna banii. Bani  oricum penibil de puţini, sub pretextul exasperant - al câtelea? - că FMI ne sileşte să vindem pe te miri ce şi mai nimic. Tevatura CFR a rămas obuzul principal.

 
Băsescu a  lovit însă  în adversarii săi - partitura fiind "proastă guvernare, rea administraţie" - pe tote fronturile. De la cele importante (cum e tentatva grosieră de a pune în cârca USL jaful de pe autostrada Arad-Nădlac, "operă" a potocaliului Nelu Iordache, bună cunoştinţă a Elenei Udrea, "operă" vizată de Anca Boagiu - şi până la cherţănituri şi fîşâieli şespeşti. Nu sunt un admirator al lui Radu Mazăre şi nu o să aplaud niciodată stilul să de a dubla un primar de un circar, un clovn. Dar ar fi nedrept să nu văd că Mamaia a renăcut, că stitul Mazăre i-a umplut hotelurile (ceea ce Udrea nici nu visase sau nu o interesase). Or, la masă cu un şef de restaurant, ce are de declarat Băsescu? Da, Mamaia e plină, puhoi de turişti, dar e multă mizerie! Mai ai ce comenta, când ăsta e modul în care preşedintele ţării face reclamă turismului românes? Îi intereseză pe astfel de oameni ca ţară să iasă din mocirla în care ei i-au afundat economia? Nu, puţin le pasă. Aşa cum fosta ministresă Elena Udrea - care, părtaşă la o guvernare de incapabili şi de prădăduitori, acum are chef ca Băsescu să-i predea ei cheia de la Cotroceni , tot făcând-o pe "diva la plajă" pe mare sau pe Dunăre i-a venit ideea urcată în copac că Delta  ar trebui rezervată "turismului exclisivist". Adică marţafoilor cu conturile îngrăşate deseori prin jaf, românii de rând să se mulţumească a admira şi a se scălda în bălţile infecte de la marginea oraşelor.

Despre ultima prestaţie, cea de la Izvorul Mureşului, a luiTraian Băsescu, aproape că nu mai e cazul să vorbim. A mizat iarăşi pe canicula care ar fi lichefiat creierul românilor, aşa încât aceştia să-i ia în serios indignare cu care, chipurile, a aflat de noua insultă adusă de un dement ungur + fie el şi Vona Gabor, liderul Jobbik - discernământului poporului român şi chiar al majorităţii populaţiei maghiare, care repudiază extremismul agresiv. Amestec grosolan în treburile interne ale României, iscarea unor focare revizioniste au avut, în ultimii ani, destul înalţi demnitari şi politicieni unguri. Dar pe Băsescu nu l-au deranjat la vremea respectivă. Pentru că avea nevoie de propteaua Budapesei şi de voturile maghiarilor pentru sine. Fie ca să ia al doilea mandat, fie ca, la ordinul lui Orban Viktor, maghiarii din România să  blocheze referendumul de demitere. Mizele astea nu mai sunt acum de actualitate. Au revenit la valoare, marfă căutată, voturile românilor. Ori pentru ca Băsescu să-şi proţăpeasă încă o dată, într-un fotoliu la Parlamentul Bucureştean, mezina penibil rătăcită în politică, ori  pentru a face din români nişte araci pe care să se caţere vrejul Mişcării Populare, noua camarilă băsistă.

Necazul lui Băsescu e că spectacolulu să e slab, tot mai slab şi că nu mai stârneşte fiori mai nimănui. Până şi Budapesta i-a răspuns lui - ditamai "şef de stat", cum se pretidem - prin intermediul unui simplu secretar de stat la Externele ungureşti. Ceva gen "Mai taci din gură şi vezi-ţi de treaba ta!". Cred că o atitudine mai lucidă şi mai aplicată ar trebui să aibă şi liderii USL. Pierzâd mai puţin timp cu replici l adresa lui Băsescu -  acestea trebuie să vină, dar nu peltea, ci tăioase şi la obiect - şi dedicându-se mult mai mult chestiunilor dramatice cu care se confruntă românii: şomaj crescut, creşteri economice pe hârtiile INS, dar nu pe masa românilor, tragediile din  reţeaua de asistenţă medicală, unde subfinanţarea şi prostul manageriat au dus la perpetuarea unor adevărate "liste de aşteptare a morţii", în absenţa unor medicamente vitale. Aste, nu altele sunt problemele românilor, iar o guvernare e "bună" sau "proastă" în funcţie de rezolvarea lor, nu de hachiţele şi interesele lui Băsescu.