Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La începutul anului 2008, l-am întrebat pe unul dintre cei mai cunoscuți bancheri ai României ce viitor crede că au piețele de retail-banking având în vedere că românii au printre cele mai reduse salarii din regiune și o populație activă care va continua să scadă în următorii 10-20 de ani. Mi-a replicat: "Totul pornește de la statistici. Bineînțeles că românii au printre cele mai reduse salarii din regiune... dar n-ar mai veni nici o bancă, nu s-ar mai deschide nicio sucursală dacă n-ar crede în creșterea semnificativă a retailului”.
Între timp, discursul marilor bancheri s-a schimbat. Chiar dacă România are unul dintre cele mai reduse grade de bancarizare, numărul de instituții financiare din prezent, 34, față de 43 în 2008, este tot prea mare. De ce? Înțeleg că atât ne permitem și așa ajungem exact la discuția veche cu venitul disponibil și populația activă.
Așadar e bine cum e în prezent din punctul de vedere al sofisticării, nu ne trebuie mai mult. Nu se va muta HSBC din Turcia, ca să ajungă numărul de bănci la 35, dimpotrivă vor pleca cei care nu reușesc să se adapteze la starea de țară bananieră.
Având în vedere aceste lucruri, pe ceea ce nu mai sunt competitive băncile mari de la noi, cum ar fi plățile și schimbul valutar, exact asta se spune că ar trebui externalizat. Adică, activitatea de bază, ce a impus societățile bancare de-a lungul istoriei, este lăsată pe mâna fintech-urilor și instituțiile de credit se concentrează pe administrarea de portofolii, în ciuda evidentului mismatch de maturitate.
Asta cu precizarea că fintech-urile își desfășoară activitatea tot prin intermediul băncilor, iar un speech de acest fel nu e posibil pe piețele mature, cum ar fi patria HSBC. Acolo băncile încearcă să fie la fel de competitive ca fintech-urile și casele de schimb. Nu să vină cu inițiative feudale și să ceară domenii de business mai mari.
Sigur că lipsa de sofisticare și volumele reduse sunt rezultatul modului de administrare din cei 20 de (bruc)ani eterni și fascinanți de după 1989, care pot dovedi, pe seama unei analize, că în aceste circumstanțe nu putem pretinde altceva. Da, numai că gândirea pursânge capitalistă e menită să permită câștiguri mai mari pe seama unor investiții în creștere. Accentul ar fi bine să fie pus pe reforma structurală, mutat pe latura ofertei, care are legătură cu capacitatea managerială a guvernului, ca să se finanțeze și altceva decât populația restructurată cu controlul cererii agregate.
Citește pe Antena3.ro
