Taxa pe valoarea fraudata

Guvernantii altora or avea poate cefe mai groase, dar ai nostri au sigur obrazul mai gros.

Bulgaria a decis sa reduca Taxa pe Valoarea Adaugata de la 20% la 18%. Pe noi, din contra, FMI ne-a sfatuit sa o majoram, de la 19% la 21%.

Am putea intra in detalii: ca bulgarii n-au cota unica de 16%, ca noi, ca nu micsoreaza TVA de acum, ci abia din 2007... Dar mai bine i-am da dreptate comisarului european Günter Verheugen: "Adevaratele reforme au debutat in Bulgaria acum sapte ani, iar in Romania, abia in urma cu trei ani".

In aprilie 1997, Leszek Balcerowicz anticipa ca Bulgaria poate iesi din criza intr-un an-doi, daca aplica masuri hotaratoare pentru liberalizarea economica. "Eliminarea inflatiei este o problema de luni. Odata impusa si sustinuta disciplina financiara, iar economia privatizata, progresele vor aparea intr-un an sau doi, dar efectele se vor vedea mai tarziu", spunea respectatul finantist polonez.

Deci, fie ca ne place, fie ca nu, Bulgaria isi permite sa scada TVA, in timp ce noua ni s-a sugerat sa facem invers. De ce la noi relaxarea fiscalitatii deregleaza echilibrul macroeconomic si la ei nu? Fiindca, dupa cum zicea acelasi Balcerowicz, "nu exista un conflict de neevitat intre procesul de reducere a inflatiei si politica fiscala, ci doar guverne iresponsabile care ezita sa aplice o disciplina fiscala".

Bun, dar despre TVA, ca nivel comparativ, s-a tot vorbit. S-a discutat despre tari care au Taxa pe Valoarea Adaugata de 25% si impozit pe profit de 16% ori despre tari care taxeaza profitul cu 35% si consumul cu 18%, fara sa se explice insa niciodata limpede care e rolul acestui impozit indirect. Ce e TVA, de fapt, si ce vrea de la noi?

Prima precizare si cea mai importanta este ca TVA a fost inventata ca sa ajusteze consumul in functie de obiectivele economice, nu de cele politice si sociale. Intr-o tara cu un mediu concurential slab, cu actori economici putini la numar, care au posibilitatea sa se coalizeze pentru marirea in corpore a pretului final, aruncand inflatia in aer, TVA ii conditioneaza sa devina mai eficienti. Daca doresc cresterea profitului, sunt liberi sa o faca, dar pentru asta nu trebuie sa traga de pret in sus, ci de costuri in jos. Sa produca mai mult si mai ieftin. TVA "contorizeaza" pretul final, astfel incat profitul sa nu se extraga exclusiv din buzunarul consumatorului, pe ultimul segment, ci pe baza capitalului investit si a rentabilitatii obtinute pe segmentul primar. De pilda, logica restrangerii impozitelor directe se inscrie in stimularea cresterii economice, iar mentinerea unor impozite indirecte inalte este legata de limitarea inflatiei.

Insa intrebarea persista. Bulgarii isi permit sa scada TVA, noi, dimpotriva. La ei de ce se poate? Pentru ca mediul lor de afaceri a inceput sa functioneze, arieratele scad, coruptia e combatuta drastic. Pe aceasta baza, investitiile straine induc crestere economica si cresc puterea de cumparare, fara sa aprinda inflatia. Altminteri, lipsa disciplinei financiare - functionarea in zona gri a jumatate din economie - impune micsorarea consumului cu arme fiscale, ca in Romania. Deci, intrebarea este de fapt alta: cata coruptie sta in calea reducerii TVA?

Fireste ca nu se poate stabili o relatie de proportionalitate: 10 procente de TVA fac cat 30 de coruptie. Dar ceea ce se stie sigur este ca TVA se incaseaza la buget o data cu emiterea facturilor, nu dupa ce se incaseaza contravaloarea marfii. Facturile pot fi platite efectiv peste saptamani, luni, chiar niciodata, dar statului nu-i pasa. Daca si-ar primi si el banii abia cand intra in contul firmelor, ar vedea ca vinovate pentru intarzieri (arierate) sunt companiile nationale si regiile autonome pe care nu le-a inchis. Atunci ar fi direct interesat sa faca reforma in economia reala, sa-i indeparteze pe cei care stau la baza lantului de arierate si sa pastreze doar entitatile economice viabile.

Si totusi, dupa cum ne judeca strainatatea in ultimul timp, ajungem la concluzia ca TVA s-ar putea reduce. Un risc de tara ameliorat ar insemna ca marjele de profit se reduc si cifrele de afaceri cresc, ca nivelul de 19% si-a indeplinit rolul si acum TVA poate scadea. De ce FMI ne cere contrariul? Nu inseamna ca, in ciuda "progreselor evidente", vazute inclusiv in comunicatele Fondului, arieratele si coruptia sunt tot bine-mersi, iar concurenta e tot litera moarta? Ca din veniturile populatiei trebuie sa se repare mai departe nepriceperea si interesele de grup?

Asadar, vedem doua realitati: Bulgaria - o tara despre care se spune ca are indicatori buni, dar o economie proasta, si FMI - un organism international care asteapta pana in iunie sa vada daca majorarea taxelor a anulat relaxarea impozitelor prin cota unica, fiindca altfel va relua vechea poveste: "Cresteti TVA!". Nici unul dintre aceste repere nu reprezinta adevarul absolut, dar singurul antidot veridic este cel invocat de Balcerowicz: disciplina fiscala. Daca tara cea mai saraca a Noii Europe a reusit sa ia ochii investitorilor, inseamna ca guvernantii lor sunt mai putin iresponsabili decat ai nostri.