Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Spune-mi şi mie nişte tehnici de manipulare”, m-a rugat o cunoştinţă! „Adică, ce fel de tehnici?”, am întrebat curioasă. „Păi, am auzit că dacă vorbeşti cu cineva şi ţii picioarele şi mâinile deschise, persoana se deschide şi comunică tot ce vrei tu. Uite, chestii din astea, cu limbajul trupului. Se zice că folosesc oamenii din astea şi-i fac pe alţii să cumpere ce nu vor şi ce nu au nevoie”, a adăugat bărbatul. „Dar ce vrei tu să faci cu tehnicile de manipulare?”, am insistat eu. „Păi, am două probleme. Pe de-o parte, un tip cumpără masiv de la alţii aceleaşi obiecte pe care i le prezint şi eu, dar mie nu-mi cumpără nimic (bărbatul cu pricina face un fel de mic comerţ cu antichităţi). Mă respinge şi asta mă agasează. A doua problemă este că atrag «babele» (cer scuze doamnelor vârstnice pentru acest termen, dar coloraţia populară a unui cuvânt transmite adesea şi starea persoanei care-l foloseşte, aşa încât este explicabil de ce trebuie folosit întocmai termenul original). La cârciumă, pe stradă, acasă, oriunde mă duc, babele sunt înnebunite după mine, iar eu sunt din cale afară de enervat şi vreau să găsesc nişte tehnici ca să scap de ele”, a adăugat bărbatul.
I-am explicat că nu mă ocup de tehnicile de manipulare. Există un limbaj al trupului, gesturi semnificative care pot spune ceva despre psihologia unui om sau despre anumite conţinuturi ale psihicului său din acel moment. Nu-mi imaginez însă că aş sta cu ochii pe un om, i-aş interpreta mişcările trupului sau aş comite unele, cu un scop care vizează obţinerea unui avantaj de la cealaltă persoană. Mi se pare absurd să-mi veghez poziţia mâinilor sau a picioarelor, mişcările ochilor sau fiecare grimasă a feţei, să urmăresc asemenea mişcări la ceilalţi oameni şi să-mi imaginez pe deasupra că asta-i o chestiune etică sau onestă. Cred în libertatea de alegere a omului şi mai cred în puterea vindecătoare a manifestărilor naturale, deopotrivă prin gesturi, prin limbajul trupului, prin cuvinte şi prin evenimente. Cred că este esenţial să ne permitem să fim şi să ne manifestăm aşa cum simţim şi cum suntem în toate relaţiile pentru a aduce la suprafaţă trăiri, gânduri şi emoţii, uneori surprinzătoare, dar care vin în conştiinţă natural pentru a fi vindecate. Vindecarea emoţională este un scop, chiar dacă inconştient, în interiorul tuturor activităţilor umane. Pentru ca ea să se producă, pentru ca în conştiinţă să ne apară exact acele trăiri de care avem nevoie să ni le recunoaştem şi să le vindecăm, avem nevoie de exprimare sinceră în fiecare moment.
„Pot căuta doar problema spirituală în cazul tău”, i-am spus bărbatului. Este vorba despre o situaţie de „atracţie şi de respingere” în ambele cazuri, iar răspunsul se află chiar în interiorul problemei. Motivul pentru care bărbatul nu-ţi cumpără obiectele este acelaşi pentru care tu nu simpatizezi femeile în vârstă. Ce simţi tu în relaţia cu femeile vârstnice poate simţi cumpărătorul obiectelor în relaţia cu tine. Cu alte cuvinte, el nu te place, te respinge, iar tu eşti din ce în ce mai atras către el. Cum ţie nu-ţi plac femeile vârstnice, fugi de ele, iar ele sunt atrase către tine. Bunătatea divină ţi-a pus răspunsul în problemă, dar totul este să-l vezi. Mai întâi, nu-l mai sufoca pe cumpărător, acceptă că se poate să nu te placă, lasă-l în pace, retrage-te, căci eşti atras de respingerea lui. Pe de altă parte, schimbă-ţi percepţiile despre femeile în vârstă.
Gândeşte-te că vei fi şi tu moş într-o zi şi ţi-ar face plăcere dacă femeile mai tinere ar accepta să comunice cu tine. Apoi, aceste femei îţi transmit o lecţie despre atracţie şi respingere, o lecţie vindecătoare, pe care o refuzi, fugind de compania lor. În viaţa umană, ceea ce respingem vine după noi şi ceea ce ne dorim prea mult se îndepărtează de noi. Nici o tehnică de manipulare nu poate vindeca la nivel cauzal o problemă de tip atracţie-respingere, pentru că „legea atracţiei” este universală, iar acţiunea ei automată ne convinge prin experienţă că afirmaţia ne creează experienţele. Legea nu-i interesată dacă tu spui da sau nu, dacă-i urât, frumos sau bun un lucru; atâta vreme cât îl afirmi, el se întâmplă, apare, te urmăreşte, până când vei fi detaşat emoţional. Să vrei ceva, dar nu cu patimă.
Apoi, fereşte-te să spui insistent „nu” pătimaş, căci din pricina aceasta „amicul din poveste” se ţine înnebunit după cumpărător, iar babele se ţin scai după el. Critica mentală creează emoţii puternice de tip atracţie-respingere. Să renunţi la critică, să accepţi oamenii aşa cum sunt; asta-i tehnica, ce-i drept, nu de manipulare. Este una consistentă, care schimbă în tine resortul cauzal al problemei şi are consecinţe frumoase în viaţa de zi cu zi.
Citește pe Antena3.ro
