Terciul mediocrităţii perfecte

Rezultatele cu care s-au încheiat meciurile primei etape a campionatului pot sugera, la simpla citire, ideea unor dispute echilibrate, a unor dispute asemănătoare acelora care caracterizează fotbalul valoros, adevărat, jucat pe bune. După ce ai fost însă martorul peltelei fotbalistice întinse pe parcursul a patru zile, n-ai cum să nu trăieşti însemnat de o dezamăgire consistentă. Fudulele campionatului, echipele de pluton şi împrumutatele diviziei secunde s-au amestecat, fără cine ştie ce cocoloaşe, într-un terci al mediocrităţii perfecte. După atâta plictis, doar starea de lehamite mai poate avea deplină justificare.

Echipele de participare directă şi preliminară în Champions League şi-au consumat porţia de repetenţie în transhumaanţă oltenească. CFR Cluj a coborât spre Turnu-Severin din prosteasca îmbăţoşare a câştigării Supercupei. Mandorlini şi Iuliu Mureşan câştigaseră meciul cu Universitatea chiar înainte ca acesta să se fi jucat. Cei doi făcuseră guşă de hamster cât timp discutau superior despre evidenta diferenţă de valoare dintre CFR şi Universitatea Craiova. Numai că la Turnu-Severin cu totul alta a fost evidenţa. Clujenii au rătăcit bezmetic în căutarea porţii adverse şi au scăpat de o meritată corecţie doar graţie arbitrajului de toată jena cu care i-a cadorisit Alexandru Tudor. Unirea Urziceni a fost şi ea egală pe tabelă cu o echipă care a rămas în prima divizie prin bilet de favoare. Pe teren însă, Unirea a pierdut. Dar golul victoriei oltene a fost confiscat tot de prosteala arbitrajului.

Nici uefistele din liga lui Mitică n-au prea purtat fundă de deochi în meciurile primei etape. Vasluiul a jucat cu capul pe tăietor în Giuleşti. Am avut impresia că trupa lui Adrian Porumboiu este aceea de dinaintea licitării pretenţiilor europene. Că este echipa aceea care în urmă cu ceva timp îşi fixa ca principal obiectiv evitarea retrogradării. Politehnica Timişoara pare să preia din tensiunile financiare care-l electrocutează pe Marian Iancu. Egalul cu Bistriţa, chiar şi forţat de confuzul "fluiraş" Sebastian Colţescu, nu este nicicum un rezultat de bună recomandare bentru bănăţeni. Dinamo s-a chinuit cu Astra într-o neputinţă exemplară. Mă refer în special la prima repriză a meciului. Repriză pe care Andone a început-o cu rezervele pe teren şi titularii pe bancă.

Până la urmă însă, forţat de conjunctură, Andone a găsit formula de echipă. Şi Dinamo a obţinut victoria. Adevărat este însă şi faptul că finalul revenirii lui Dinamo coincide cu o perioadă de joc în care Astra a înregistrat un regres evident. Steaua a câştigat meciul de la Alba-Iulia şi confirmă schimbările provocate de instaurarea dictaturii lui Piţurcă. Dar Universitatea Cluj nu este echipa care ar fi putut să-i examineze cumva pe stelişti. Aşa că ei n-au decât să bifeze victoria şi, dacă sunt capabili, să facă demonstraţia revenirii altădată, în compania altor adversari, a unor adversari cu adevărat valoroşi.