x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Theodor Stolojan le-a tras clapa!

Theodor Stolojan le-a tras clapa!

de Ion Cristoiu    |    10 Dec 2007   •   00:00

Nu e la prima şmecherie de acest soi. In octombrie 2004 le trăgea clapa celor din PNL, jucănd comedia imbolnăvirii pentru a-i lăsa lui Traian Băsescu locul de lider al Alianţei D.A. Ce vor fi simţit cei din PLS acum 123 de ani, cănd au aflat că partidul lor se va contopi cu PC in Partidul Liberal Conservator?


Cititorii care au făcut şcoală inainte de 1989, altfel spus, pe vremea cănd Mihai Eminescu era ştiut ca indrăgostit de Veronica Micle, şi nu de Monica Columbeanu, işi amintesc, probabil, de celebra Temă cu variaţiuni, schiţă publicată de I.L. Caragiale in Voinţa naţională din 22 august 1985. Satiricul nostru naţional ia ca Temă un fapt minor: un incendiu la o casă din Dealul Spirii, stins in căteva minute. "Aseară, pe la 6 ore, un foc a izbucnit la o casă peste drum de cazarma Cuza in Dealul Spirii. Mulţumită activităţii pompierilor şi soldaţilor, focul, deşi bătea un vănt puternic, a fost năbuşit in căteva minute. Pagubele nu sunt prea insemnate." Plecănd de aici, Caragiale imaginează trei texte (Variaţiuni) tipărite de ziarele vremii ca reflectare a intămplării. Cea mai hazlie rămăne Variaţiunea atribuită de I.L. Caragiale unui "ziar opozant, fără programă, nuanţă liberal-conservatoare". Ingălat la modul absolut, ca multe dintre textele unei prese partizane pănă la imbecilitate, articolul se remarcă prin violenţa atacului la adresa Guvernului, pe motiv că "dacă pompierii, opera venerabilului şi bătrănului general Florescu, nu stingeau focul, cine ştie căt mai ardea!!!":


Atăt inainte, căt şi după 1989, cercetătorii s-au concentrat exclusiv asupra aspectelor estetice ale satirei caragialiene. Ei n-au ţinut cont astfel că multe dintre nemuritoarele schiţe şi povestiri ale lui I.L. Caragiale sunt undeva la graniţa dintre proză şi gazetărie. Dacă ar fi luat in calcul această realitate, ei şi-ar fi dat seama că Temă cu variaţiuni ascunde o realitate social-politică precisă, trăită de Caragiale ca gazetar. Ziarul opozant, de nuanţă liberal-conservatoare, nu e nimeni altul decăt cotidianul Romănia, oficiosul unui partid al cărui titlu ne face să pufnim in răs: Partidul Liberal-Conservator. Cum a luat naştere acest partid? Printr-un proces tipic vremurilor lui Caragiale. La 10 ianuarie 1880 se constituie la Bucureşti Partidul Liberalilor Sinceri. In ciuda numelui său, cu pronunţat iz caragialean, formaţiunea se vrea serioasă. E vorba, de fapt, despre o disidenţă din cadrul PNL, condus autoritar de Ion C. Brătianu. Avăndu-l in frunte pe George D. Vernescu (proprietarul clădirii ce se poate vedea şi azi pe Calea Victoriei), Partidul Liberalilor Sinceri număra in răndurile sale fruntaşi liberali nemulţumiţi de conducerea PNL, mai ales de cuplul I.C. Brătianu - C.A. Rosetti. Işi impodobise numele cu sintagma Sinceri pentru a reliefa că membrii săi impărtăşeau principii "liberale sincere", spre deosebire de cei rămaşi in PNL, care impărtăşeau principii liberale "nesincere". Pe fondul lungii guvernări I.C. Brătianu, PLS se apropie de Partidul Conservator, cu care se şi contopeşte la 17 martie 1884, formănd Partidul Liberal-Conservator. Oficiosul PLS are un titlu propagandistic: Binele Public. După fuziunea cu Partidul Conservator, organul de presă al PC se autodesfiinţează, ca şi Binele Public, de altfel pentru a lăsa loc oficiosului Partidului Liberal-Conservator, Romănia.


7 decembrie 2006. De la apariţia pe scena politică a Partidului Liberalilor Sinceri au trecut 126 de ani. Tot la Bucureşti, se iveşte pe scena noastră politică un nou partid: Partidul Liberal Democrat. Căţiva li-deri ai PNL, nemulţumiţi că partidul nu le-a dat un ciolan la fel de mare ca al altora, decid infiinţarea unei formaţiuni avănd drept stindard: promovarea adevăratelor principii liberale falsificate de PNL-ul lui Călin Popescu Tăriceanu. Nu işi spun Liberali Sinceri, dar se inţelege că asta se pretind. Sub conducerea lui Theodor Stolojan, echipa nemulţumiţilor colindă ţara şi aduce in noul partid mulţi liberali nemulţumiţi, la răndu-le, de politica actualei conduceri a PNL. Ca şi in cazul celor din PLS, cei din PLD se avăntă in luptă pentru a face din formaţiunea lor una in stare să concureze şi să dea jos PNL-ul de la guvernare. Luăndu-l in serios pe Theodor Stolojan, ei au reuşit la europarlamentare un procentaj de aproape 8%. Şampanie, imbrăţişări, entuziasm, speranţe.



Luni, 3 decembrie 2007, află că PLD se va uni cu PD pentru a forma Partidul Liberal Democrat. Chiar de la Theodor Stolojan, care i-a smuls pe mulţi din PNL. Fostul prim-ministru al lui Ion Iliescu le-a tras clapa. Nu e la prima şmecherie de acest soi. In octombrie 2004, le trăgea clapa celor din PNL, jucănd comedia imbolnăvirii pentru a-i lăsa lui Traian Băsescu locul de lider al Alianţei D.A. Ce vor fi simţit cei din PLS acum 123 de ani, cănd au aflat că partidul lor se va contopi cu PC in Partidul Liberal Conservator? Ce-au simţit cei din PLD in seara lui 3 decembrie 2007. Cănd citim, in Caragiale, numele noului partid, Partidul Liberal Conservator ne pufneşte răsul? Ce vor simţi urmaşii noştri peste 123 de ani cănd vor citi despre Partidul Democrat-Liberal?!

×