Timpul trece în pasul ştrengarului

Timpul aleargă pe lângă tine, dar tu crezi că el curge agale, vine ziua de luni şi începe o nouă săptămână de muncă, te gândeşti însă şi la programul sfârşitului de săptămână, vin zilele de naştere, le pregăteşti sărbătorirea, şi aşa timpul se strecoară şi tu n-ai realizat că au curs de fapt ani lungi. Şi, deodată, o revelaţie, o apariţie-surpriză te trezeşte la realitate, simţi că, tiptil, au curs ani mulţi. Aşa am păţit eu văzând superbul cuplu de iubiţi, de români frumoşi ca un tablou: o domnişoară cu privire misterioasă, sexi cu ochelarii ei la modă, siluetă de balerină din „Lacul lebedelor”, de gât cu tânărul maiestuos, tip de bărbat atrăgător, cu zâmbet fermecător. Să vezi şi să nu crezi, splendoarea de fată emanând numai romantism şi iubire era Cleopatra Stratan. O aveam în minte pe basarabeanca micuţă cu rochiţă roşie cu buline, cu săndăluţe şi codiţe cântând „Ghiţă, vino la portiţă”, şlagăr teribil ascultat şi în Japonia, şi în Mexic, şi în Spania, poate pe tot globul. Mogâldeaţa de copilă de 3 ani, dulce s-o sorbi dintr-o suflare, a fost declarată în lume cea mai tânără artistă de succes, cea mai tânără fetiţă care a susţinut un concert cu mii de spectatori. În ierarhia copiilor-minune în lume, Cleopatra Stratan ocupă şi acum locul 4. Şi iat-o, o cuceritoare tânără, de 17 ani, într-o idilă de „Romeo şi Julieta” cu frumosul cântăreţ Edward Sanda din Caracal. Abia admirând pozele cu superbii români îndrăgostiţi îţi dai seama cum a alergat pe nesimţite timpul. Şi o altă realitate m-a adus cu picioarele aşezate în zilele noastre. Impozantul preşedinte al României, semănând cu Cuza, profesor universitar rafinat, lider zonal în Europa, Emil Constantinescu alunecă pe podeaua proaspăt curăţată şi-şi fracturează glezna şi clavicula. Parcă mai ieri preşedintele Emil Constantinescu desfăşura convorbiri oficiale fructuoase cu marii lideri ai planetei. Parcă mai ieri - de fapt, acum 23 de ani - am fost în delegaţia preşedintelui în vizita oficială în China. A fost primit preşedintele Emil Constantinescu cu multe onoruri în ţara imensă, am fost acceptaţi şi noi, ziariştii, la începutul întrevederilor cu preşedintele Chinei Jang-Ze-Min. Cu surâs simpatic, preşedintele unui miliard şi jumătate de chinezi a luat microfonul şi a vorbit: „Las cuvânt la preşedintele vostru, despre prietenia nostră. El ştie mai bine proverb românesc: apa trece, pietrele rămân. Nu uit ce bun frigărui de la Hotel Negoiu din Bucureşti!”. M-am ciupit ca să constat că nu visam în somn. Preşedintele uriaşei Chine vorbea româneşte, fusese şef la o firmă româno-chineză din Bucureşti. 

Citește pe Antena3.ro

O tânără care a făcut un test ADN ca să afle care este istoria familiei sale a făcut o descoperire șocantă despre bunica ei