Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Septembrie! A venit toamna cu un nemilos scadenţar. Dacă 2007 nu-şi va inscrie in bilanţul său, la sfărşit de an, o combinaţie robustă intre continuarea dezinflaţiei şi racordarea veniturilor la productivitate, şansa ca Romănia să-şi asigure o temelie solidă pentru programul de şapte ani, de integrare europeană, va fi diminuată. Reuşita unei astfel de combinaţii este insă posibilă. Deşi toamna vine insoţită de două ameninţări ce nu sunt deloc neglijabile: 1) intreruperea dezinflaţiei in lunile de sfărşit de an şi 2) o zguduitură pe pieţele noastre financiare, ca urmare a seismului american.
Să judecăm. De căţiva ani buni, inflaţia e in picaj. Totodată insă, in societatea romănească persistă un climat inflaţionist. Un climat periculos, in sensul că s-a ajuns la exacerbarea componentei psihologice a creşterii preţurilor. Iar acum ne trezim cu anticipaţii aiurea, de genul ameninţărilor cu scumpirea mărfurilor alimentare incă din septembrie, ce derutează populaţia şi răvăşesc economia. Nu sunt deci excluse unele mişcări anapoda ale preţurilor, care mai ales toamna au o sensibilitate accentuată la factorii emoţionali. Căci producătorii incă pot să dicteze preţurile şi să comande pe piaţă. Mulţi dintre ei vor inflaţie, fiindcă numai astfel işi permit să producă mai puţin, cu costuri mai mari, dar să văndă mai scump. Şi tot ei sunt cei care - chiar şi in acest an cu inflaţie calmă - continuă să sufle in pănzele preţurilor. Dintr-un motiv clar: ei mai văd incă in inflaţie un canal prin care să fie subvenţionaţi de către populaţie şi de către micile companii rentabile.
Inflaţia calmă va fi menţinută in această toamnă numai dacă vor fi "calmate" incercările de a provoca furtuni in preţuri. De către piaţă. Şi de către consumatori.
In privinţa zvonurilor tot mai insistente că piaţa noastră financiară ar putea să fie contaminată de turbulenţele din Statele Unite, nici o noutate. In vremea din urmă, ori de căte ori au fost furtuni pe pieţele financiare, oriunde in lume, a urmat prezicerea: furtuna va ajunge inevitabil pănă la noi.
Vă mai amintiţi de toamna lui 2002? Semnalele unui Raport al Agenţiei Fitch (de evaluare financiară) erau ingrijorătoare. Raportul situa Romănia intr-o poziţie in nici un caz de invidiat, intre cele mai vulnerabile opt ţări din lume⦠dacă ar fi izbucnit o criză financiară in Brazilia ori in Turcia. Criza a izbucnit, dar Romănia a rezistat.
Sigur, nu strică niciodată ca astfel de avertismente să fie luate in seamă. Trăim doar intr-o lume plină de capcane şi de riscuri. Numai că, iată, acum, ca şi atunci, toate calculele noastre arată fără echivoc: un crah in Romănia este exclus.
Cum exclus a fost şi in â99. Voci cu autoritate din afara ţării, adeseori acompaniate de glasuri din interior, excesiv de credule, au dat atunci ca sigură incetarea plăţilor in condiţiile unei datorii externe impovărătoare. Nu s-a intămplat insă nimic din ce-au căntat Casandrele. In â99, numai in primul semestru, Romănia şi-a dovedit capacitatea de a-şi onora serviciul datoriei externe, fără ca Banca Naţională să-şi piardă rezerva. Dimpotrivă, rezerva de valute a crescut.
Totuşi, Casandrele au repetat cu insistenţă că Romănia n-a scăpat de crah. N-a fost in â99, dar va fi in 2000. După Ecuador, de ce n-ar fi urmat Romănia? Cazul Ecuadorului arătase căt de intransigenţi pot fi creditorii internaţionali. Dar Romănia n-a cedat. Totuşi, mai multe agenţii de evaluare financiară ne-au scăzut nota la riscul de ţară, motivănd că mediul economic din Romănia devenise extrem de riscant. Respectivele agenţii nu excludeau posibilitatea unui crah, notănd că in ceea ce priveşte urgentarea reformelor economice există incă un decalaj considerabil intre vorbe şi fapte. Era un adevăr. Dacă nu ne-am prăbuşit, cum sunau relele prevestiri, asta s-a datorat faptului că BNR a introdus filtre eficiente, ce au oprit intrările masive de capitaluri speculative, cum s-a intămplat in Rusia. Apoi, flotarea liberă a cursului de schimb pe piaţa valutară interbancară a accentuat imprevizibilitatea necesară pentru pararea speculaţiilor şi a dat o mai mare flexibilitate politicii monetare. O politică monetară prudentă, care pănă la urmă a asigurat scăderea pe piaţă a dobănzilor bancare şi o flotare lentă a leului.
Romănia a evitat aşadar criza in â99, in 2000, in 2002. O va evita şi in 2007. Nici un fel de date nu justifică o cădere financiară.
