Sarbatorile de iarna se lasa greu peste romani. Traditia ii chinuieste pe bietii de ei catre mimarea inaltarii in bunatate si implinire. Dar nici o nesimtire, oricat de temeinica si oricat de rafinata ar fi ea, nu te poate duce atat de departe de realitate. Nici o cantare de pe lumea asta nu poate imbuna netrebniciile cu care ne petrecem. Nimic nu ne poate determina sa trecem cu vederea, fie si doar conventional, ingrijorarile care ne strepezesc existenta. Urarea de bine pare in ziua de azi intorsatura a injuraturii parsive. Iar efortul de a-i pacali pe copii prin mimarea starii de bine ne schimonoseste dureros interiorul. Pentru a mege mai departe cersim puterea pe care n-o avem. Dar sa nu disperam. Fereasca Dumnezeu de mai rau. Fiindca, oricat vi s-ar parea de curios, exista si o astfel de perspectiva.
Realitatea sumbra, oricat de apasatoare ar fi ea, nu-i persecuta si pe veselitii nascarilor nereusite. Vietasii in nesimtire devin uneori, prin lucrarea lor in aiureala, chiar amuzanti. Si cum zambetul a devenit marfa de mare pret, n-avem decat sa acceptam, cu ingaduinta complice, colindul neghiobilor.
A fost gala fotbalului. Cea organizata de Dumitru Dragomir sub afisajul LPF. Foarte multi dintre laureatii organului au absentat de la festin. Dar, chiar si in absenta acestora, se cheama ca Dragomir si-a facut datoria. A impartit ratia de dude decorticate celor cu dare de satisfactie. Observatia ca asa e la ei, la oamenii de fotbal cotonog, ne mai odihneste cat de cat exigentele. Scuza nu mai are insa trecere atunci cand afli ca obiceiurile de fundul curtii se transfera si in ograda pretentiosilor criticanti.
Saptamana trecuta s-au dat publicitatii alte liste care inghesuie laureati anuali ai unor institutii media. Liste girate de aceasta data, dupa cum suntem asigurati de contabilii respectivelor intreprinderi, de o ampla suveranitate democratica. Numai ca interventia populara in astfel lucrari da de pamant cu criteriile valorice si ne alegem, de fapt, doar cu niste laureati folclorici. Si atunci nu mai avem motive de mirare cand aflam ca Torje ia fata intregii miscari cramponate din Romania. Nu o fi fost prestatia sa atestata de vreun trofeu si nici nu mai conteaza ca se impune ca lider din postura de rezerva. Baiatul are viteza fricosului prins la furat, are dribling de-a lungul si de-a curmezisul terenului, mai afla uneori si pe unde este poarta, e glumist in declaratii si figureaza cu lipici de manea la popor. Asa ca mai dati-le-ncolo de criterii triste. Ferice de el si de elogiatorii care-l curteaza.
Clasamentele la care ne referim merita totusi un comentariu. Ele au fost livrate in piata fara instructiuni de intrebuintare si fara avizul vreunui oficiu pentru protectia consumatorului. De aceea, dincolo de ras, venim si cu un sfat. Sa nu-l certati pe Torje pentru ca, dintr-o neghiobie, a fost asezat alaturi de Dobrin, Dumitrache, Dinu, Balaci, Gica Hagi, Gica Popescu si alti laureati ai altor vremuri. Bietul baiat nu are nici o vina. El doar a fost dragut cu votantii.