Totul în jur e muzică...

Eram îndragostită şi mi se părea ca nimic nu putea înlocui frumuseţea acestei fraze, care descria perfect ce simţeam.
De când mă ştiu, chiar dacă n-am avut nici un talent muzical, mi-a plăcut să ascult melodii bune, cu instrumente bine mânuite şi cuvinte inspirat alese. Mi-a plăcut şi să fredonez, chiar dacă trebuia să mă asigur că nu e nimeni prin preajmă. Cel mai ciudat moment în care cântam de una singură nu era în timp ce făceam dush, ci atunci când trebuia să învăţ la istorie sau la alte materii care cereau introducerea unor date lungi şi complicate în memorie. Învăţam şi reţineam mult mai uşor cântând informaţia, improvizând mici melodii sau punând cuvintele din manual peste altele, din cântece ultracunoscute.

Astăzi, dau peste un studiu care-mi ridică sprânceană. Nişte cercetători de la Universitatea de Psihologie din San Diego, tocmai au decis că muzica şi limbajul sunt o echipă în creier. Cu cât ne apropiem mai devreme de muzică, cu atât vom vorbi, vom învăţa şi ne vom face prieteni mai repede şi mai performant. Mai mult, se pare că limbile străine pe care le învăţăm de mici au un rol copleşitor în apropierea de muzică şi înţelegerea ei. Muzica şi limbajul par a fi situate în oglindă, jucând fiecare un rol în dezvoltarea celuilalt. Precizarea pe care o face studiul e că muzică trebuie să fie oarecum tradiţională, adică de orice gen, cu excepţia muzicii house - bit-urile de club, care se repetă la nesfârşit blochează limbajul, nu-l dezvoltă, zice acelaşi studiu.

Totul în jur e muzică mi-a spus o dată un bărbat îndrăgostit şi "muzica" lui mi-a atins sufletul ca o simfonie de cuvinte. I-aş felicita personal pe cei care au scris acest studiu şi i-aş admira necondiţionat pe părinţii care dăruiesc copiilor o oră de muzică, o limbă străină... Un viitor mai uşor de fredonat, cu alte cuvinte.